ICCJ. Decizia nr. 2307/2005. Penal

în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.D. la 5 ani închisoare.

în temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 583 din 24 aprilie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă la 7 mai 2001, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. și, în consecință a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se va contopi cu prezenta pedeapsă, astfel că, în final, inculpatul va avea de executat 5 ani și 3 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1), partea finală C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării inculpatului I.D.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, timpul deținerii preventive, adică de la 11 martie 2002, la zi.

în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la 4 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 592 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă la 5 noiembrie 2001, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu prezenta pedeapsă, astfel că în final, inculpatul va executa 7 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1), partea finală, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, interzicându-i drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.G.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, timpul deținerii preventive de la 3 mai 2000, la 4 iulie 2000 și, respectiv, de la 25 aprilie 2002 la zi.

în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998,art. 999 și art. 1003 C. civ., art. 188 din Legea nr. 3/1978 privind sănătatea populației, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, cu sediul în Șos. Pantelimon, și, în consecință a obligat pe inculpați, în solidar, la plata a 12.516.707 lei, cu plata dobânzilor legale, de la 13 martie 2002 și până la achitarea debitului.

în temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 8.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în noaptea de 8 martie 2002, orele 0,30, în timp ce se aflau în sala de jocuri mecanice a SC A. SRL, din București, în urma unui conflict spontan, inculpații I.D., cu un topor și apoi cu o crosă de hochei, și fratele acestuia I.G., cu o bâtă, au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului și al corpului părților vătămate S.S. și B.Șt.G., punându-le viața în pericol.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ambii inculpați.

Apelul parchetului a vizat greșita reținere a circumstanțelor atenuante, în favoarea ambilor inculpați, nelegalitatea pedepsei aplicată inculpatului I.G. și greșita soluționare a laturii civile.

în apelurile lor, inculpații au criticat sentința pentru greșita reținere a situației de fapt, în sensul persoanelor participante la conflict, inculpatul I.G., susținând că n-a fost prezent, nu s-au audiat părțile vătămate, deoarece nu au fost legal citate și că nu s-au respectat dispozițiile legale cu privire la audierea martorilor din acte.

Prin decizia penală nr. 799/ A din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința atacată și rejudecând:

în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.D. la 8 ani închisoare.

în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 583/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final 8 ani și 3 luni închisoare.

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă de la 11 martie 2002, la zi și a menținut starea de arest.

în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul I.G. la 8 ani închisoare.

în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 592/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, având de executat 11 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpați.

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă de la 3 mai 2000, la 4 iulie 2000 și de la 25 aprilie 2002, la zi.

A menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 14 și art. 246 alin. (1) C. proc. pen. și art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 12.516.707 lei cu plata dobânzilor legale de la 13 martie 2002, până la achitarea debitului.

A obligat pe inculpați să plătească câte 8.000.000 lei cheltuieli judiciare la fondul cauzei.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.D. și I.G. și i-a obligat să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații, solicitând casarea deciziei atacate, cât și a sentinței, și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, întrucât nu s-au audiat părțile vătămate și toți martorii, deoarece nu s-au prezentat, ceea ce a dus la reținerea eronată a situației de fapt. în subsidiar, au solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. într-un ultim subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 182 C. pen. și reducerea pedepselor.

Criticile sunt nefondate.

Inculpații au declarat la prima instanță, la termenul din 23 iunie 2004, că nu insistă în audierea părții vătămate și a martorilor din acte, care au lipsit.

La instanța de apel, apărătorul inculpaților a făcut aceeași declarație, solicitând judecarea cauzei.

Din examinarea probelor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu au participat la săvârșirea faptelor, cazul inculpatului I.G., sau că a avut o contribuție mai mică, cazul inculpatului I.D., invocate în fața primei instanțe și în apel, au fost analizate de instanțe și în mod corect au fost apreciate, ca nesincere, fără suport real.

Totodată, se constată că încadrarea juridică a faptei ca tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, de către două persoane este, de asemenea, corectă, avându-se în vedere că intenția specifică a fost dedusă just din folosirea unor obiecte vulnerante, regiunile vizate prin lovituri și gravitatea leziunilor care au pus viața în pericol.

în ceea ce privește pedepsele aplicate, acestea au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, cu împrejurările în care au fost săvârșite și cu pericolul social al inculpaților, avându-se în vedere că ambii au mai fost condamnați, inculpatul I.G., fiind recidivist.

Recursurile sunt fondate numai sub aspectul soluționării laturii civile, în sensul invederat de procurorul de ședință, de a fi obligați inculpații la plata dobânzii legale aferentă cheltuielilor de spitalizare de la data rămânerii definitive a hotărârii, în loc de data externării din spital.

într-adevăr, dobânda legală în cauză pentru cheltuielile de spitalizare a victimei curg de la data când s-au stabilit definitiv despăgubirile, când creanța a devenit certă și exigibilă, deci de la data rămânerii definitive a hotărârii.

în raport de considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile, a se casa ambele hotărâri numai sub aspectul sus-arătat și a dispune obligarea la plata dobânzilor legale aferente cheltuielilor de spitalizare de la data rămânerii definitivă hotărârii.

Se vor menține celelalte dispoziții.

Totodată, s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2307/2005. Penal