ICCJ. Decizia nr. 2387/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 104/ P din 7 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- subcomisarul C.D., comandantul D.P.I.R. din cadrul I.P.J. Neamț, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.;
- inspectorul principal N.N. adjunctul comandantului D.P.I.R. din cadrul I.P.J. Neamț, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.;
- C.G., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.;
- C.F., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.;
- C.O., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
- C.C., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, în noaptea de 23 noiembrie 2002, autori necunoscuți au pătruns în locuința părții vătămate A.C. din comuna Racova, jud. Bacău și după ce au imobilizat-o, legat-o și amenințat-o, i-au furat bunuri din locuință și calul cu căruța proprie.
în urma cercetărilor efectuate a rezultat că autorii faptelor sunt G.D., C.O., C.C., C.F., C.F. și S.F., toți din cartierul Orbic al orașului Buhuși, cu antecedente penale, care au mai comis furturi din locuințe, societăți comerciale și pe numele cărora existau mandate de urmărire.
Pentru prinderea și tragerea lor la răspundere penală, în ziua de 3 decembrie 2002 Poliția orașului Buhuși a întocmit un plan de acțiune care a fost aprobat de conducerea I.P.J. Bacău și care prevedea un dispozitiv format din cadre de poliție de la D.P.I.R. Bacău și Neamț, din poliția orașului Buhuși și 10 lucrători de la posturile de poliție limitrofe din jud. Neamț.
S-au format echipe și, în ziua de 5 decembrie 2002, în jurul orei 11,30, s-a intrat în dispozitiv, efectuându-se descinderi domiciliare la locuințele persoanelor vizate.
Au existat indicii că persoanele urmărite se ascund într-o casă nelocuită.
în această situație comisarul șef A.S. șeful Poliției Buhuși care a condus acțiunea a constituit un dispozitiv de încercuire a locuinței.
Lucrătorii din dispozitiv au încercuit casa și au somat persoanele din interior să iasă, fără nici un rezultat.
Un polițist a intrat și a descoperit că în podul casei se află 3 persoane.
în jurul locuinței înconjurate de polițiști s-au strâns mai mulți cetățeni din cartier, în final numărul acestora ajungând la circa 400 persoane.
Polițiștii au somat din nou pe cei din interiorul casei invitându-i să iasă, și de această dată fără rezultat.
în această situație s-a folosit gaz iritant, lacrimogen, moment în care persoanele adunate în jurul locuinței au început să se manifeste violent, amenințând și lovind polițiștii cu obiecte contondente.
Dintre cetățenii strânși la fața locului, s-a desprins o persoană care a lovit cu parul pe S.C.V., luptător D.P.I.R. Neamț, doborându-l la pământ și care potrivit actului medico-legal depus la dosar a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.
Se mai reține că și alte persoane din grup au continuat să-l lovească pe lucrătorul de poliție astfel că de locul respectiv s-a apropiat N.N., inspector principal în D.P.I.R. Neamț, dar și el a fost lovit de persoanele respective.
Acesta a tras în aer focuri de avertisment, dar acestea n-au avut efect astfel că N.N. l-a împușcat pe C.G. care îl agresa pe polițistul S.C.V. în timp ce-l ținea de gât.
C.G. a fost transportat la Spitalul orașului Buhuși unde s-a constatat decesul.
în timp ce lucrătorii de poliție N.N. și V.C.C. l-au scos pe S.C.V. din zona conflictuală au fost loviți de localnicii din grupul adunat în zonă, cauzându-li-se leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 24-26 zile îngrijiri medicale, respectiv 13-14 zile îngrijiri medicale.
în aceste condiții, situația la fața locului s-a tensionat, persoanele civile adunate în zonă manifestându-se vădit violent față de polițiștii care au continuat misiunea de a scoate cele 3 persoane din podul locuinței părăsite.
Se motivează în rezoluție că forțele de ordine au folosit toate mijloacele legale în acest scop, respectiv au negociat, au folosit gaze lacrimogene și focuri de avertisment.
Cele 3 persoane din pod au ripostat, au incendiat podul locuinței iar cu topoarele aflate asupra lor au amenințat cu moartea pe cei care ar încerca să pătrundă în podul locuinței.
La un moment dat au sărit din podul locuinței C.F. și C.O. și cu toporul s-au repezit asupra comisarului C.D., comandantul D.P.I.R. Bacău aflat la 3 m de prispa locuinței de unde săriseră cei 2. Se reține că pentru a se apăra C.D. a folosit arma din dotare și a tras asupra lui C.F. Cei doi au continuat deplasarea spre C.D., astfel că din spatele acestuia din urmă, inspectorul principal N.N. a tras asupra lor foc cu pistolul din dotare. Cei doi au căzut la pământ.
în aceste condiții din podul locuinței a mai coborât și C.C., fiul lui C.G. care anterior fusese ucis.
în timpul operației de prindere a celor 3 urmăriți, în spatele locuinței a pătruns minorul V.V. care a fost surprins de un cartuș care a pătruns printr-un paravan de P.F.L. și a lovit minorul, cauzându-i o plagă nepenetrantă toracică dreapta care a necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
La fața locului a mai sosit o unitate de jandarmi.
Și asupra lor cetățenii din zona conflictului au aruncat cu violență obiecte contondente. Au suferit astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale sergenții angajați I.E. și C.D.
Prin urmare, cu ocazia evenimentului s-a produs moartea violentă a lui C.G. și C.F., ambii împușcați cu arme de foc și au fost răniți prin împușcare V.V. și C.O., ultimul în fesa stângă, necesitând pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.
Cercetările au stabilit că subcomisarul C.D. l-a împușcat pe C.F., iar inspectorul principal N.N. pe C.G., decedat precum și pe C.O. și V.V., răniți.
Prin rezoluția de neurmărire penală s-a motivat că făptuitorii C.D. și N.N. cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., au acționat în legitimă apărare atunci când au folosit armele de foc, ucigând două persoane și rănind alte două, în cauză făcându-se aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen. și art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.G. și C.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., decesul făptuitorilor, iar față de C.O. și C.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., s-a făcut aplicațiunea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluția nr. 7 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, față de C.D. și N.N. a formulat plângere C.V.V., tatăl lui C.F.
Conform art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția din 23 septembrie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea.
Din adresa nr. 1259/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 3 decembrie 2003 a dosarului Curții de Apel Bacău rezultă că procurorul general al acestui parchet, la o plângere a organizației neguvernamentale R.C., a comunicat acesteia că rezoluția de neurmărire penală din dosarul nr. 104/P/2002 este legală și temeinică.
Celelalte părți din cauză nu s-au plâns împotriva soluției de neurmărire penală la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău așa cum prevăd dispozițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen., de către C.V.V. și organizația neguvernamentală R.C. împotriva rezoluției de neurmărire penal, singură, O.R.C. a întocmit plângere la Curtea de Apel Bacău, motivată pe dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neurmărire penală.
Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 4 din 20 februarie 2004, în baza art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerile formulate împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 104/P/2002 din 7 iulie 2003 și a trimis cauza la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale "în vederea completării actelor premergătoare" cu:
- atașarea documentelor din care rezultă mobilul acțiunii din 5 decembrie 2002, respectiv a ordinelor de dare în urmărire generală sau locală a persoanelor căutate, implicate în dosar, separând pentru fiecare, dosarele în care au fost cercetați împotriva cărora s-a început urmărirea penală, stadiul acestora, anterior și posterior evenimentelor, dacă în acele dosare s-a dispus arestarea preventivă și reținerea, atașarea lor;
- verificări criminalistice asupra celor două topoare ridicate în vederea confiscării pentru identificarea amprentelor celor 3 urmăriți (din podul casei);
- stabilirea mai exactă a împrejurărilor în care a fost rănit prin împușcare minorul V.V. în raport de concluziile medico-legale (plagă împușcată toracică de la o distanță în interiorul zonei de acțiune a factorilor secundari) și a protocoalelor operatorii (corp străin extras), stare actuală;
- prin expertiza criminalistică să se stabilească dacă glonțul de cauciuc prin folosirea armei de vânătoare poate avea efect letal.
împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care critică sentința atacată potrivit dispozițiilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
- hotărârea este nelegală deoarece instanța în mod greșit a dispus redeschiderea urmăririi penale în vederea completării actelor premergătoare. S-a motivat că atâta vreme cât faza actelor premergătoare are loc întotdeauna înaintea începerii urmăririi penale, or, în cauză nu s-a început urmărirea penală, dispoziția "redeschiderea urmăririi penale în vederea completării actelor premergătoare" nu are sens și nici corespondență în dispozițiile legale ale art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
- hotărârea este netemeinică, soluția de trimitere la procuror nu se justifică deoarece în raport de cercetările efectuate, împrejurările cauzei au fost corect stabilite, iar întemeierea în drept a soluției de neurmărire este just motivată de procuror.
Separat în concluziile scrise formulate de procuror în dosarul I.C.C.J. se invocă nelegala sesizare a Curții de Apel Bacău în mod exclusiv de către organizația neguvernamentală R.C., lipsită de calitate procesuală prin aceasta fiind încălcate dispozițiile de procedură de la art. 275 - art. 278 C. proc. pen., și art. 2781C. proc. pen.
Examinând cauza potrivit art. 3856C. proc. pen., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de critică pe calea apelului, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Dispozițiile alin. (3) al art. 197 C. proc. pen., prevăd că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a mediului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă instanță.
Atât din denumirea maginală a art. 2781cât și din cuprinsul textului citat rezultă că plângerea este actul de sesizare al instanței căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din examinarea prevederilor legale ale art. 2781alin. (1) C. proc. pen., rezultă că titularul plângerii este persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
în acest sens sunt dispozițiile art. 275 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la "dreptul de a face plângere" potrivit cărora "orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime".
Rezultă neîndoielnic că este o condiție necesară care justifică calitatea procesuală de petent într-o astfel de cauză aceea ca exclusiv autorului plângerii să-i fi fost adusă o vătămare intereselor sale legitime.
Prin urmare, în cauză, această calitate procesuală o au persoanele cărora li s-a adus o vătămare intereselor legitime prin acțiunile care fac obiectul cauzei, respectiv moștenitorii sau reprezentanții legali ai lui C.G. și C.F., decedați în evenimentele cu privire la care s-au efectuat cercetări, și persoanele care au suferit leziuni traumatice sau reprezentanții legali ai acestora.
Or, în cauză plângerea împotriva rezoluției nr. 104/P/2002 din 7 iulie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a făcut, potrivit art. 278 C. proc. pen., doar C.V.V., tatăl lui C.F. împușcat în cursul evenimentului. Alte persoane cu privire la care ar exista susceptibilitatea că li s-a adus o vătămare intereselor legitime nu au întocmit plângeri potrivit art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind o condiție prealabilă necesară pentru a face plângere la instanță conform art. 2781C. proc. pen.
Cât privește plângerea lui C.V.V., aceasta a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Așa fiind, potrivit art. 2781C. proc. pen., acesta avea vocația de a întocmi plângere la Curtea de Apel Bacău împotriva rezoluției de neurmărire penală adoptată în cauză.
Călin V.V. nu a întocmit însă o astfel de plângere.
Rezumând cele mai sus expuse rezultă că nici una din persoanele îndreptățite potrivit art. 275 alin. (1) și art. 2781să facă plângere împotriva soluției de neurmărire penală din rezoluția nr. 104/P/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a urmat procedura legală a plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală reglementată în capitolul VII al titlului I din Partea Specială a Codului de procedură penală.
Prin urmare în cauză nu există o sesizare legală a Curții de Apel Bacău care să respecte condițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen.
Din examinarea actelor și lucrărilor efectuate în dosarul 104/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că la peste 3 luni de la începerea cercetărilor declanșate din oficiu la 6 decembrie 2002 organizația neguvernamentală R.C. a întocmit la 25 martie 2003 un denunț conform art. 223 C. proc. pen., care a fost trimis parchetului.
Ulterior după soluționarea dosarului de către procuror prin rezoluția nr. 7 iulie 2003, organizația neguvernamentală R.C. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții în numele lui C.V., C.E. și R.A., respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția nr. 1259/II/2003.
După respingerea plângerii de către procurorul general, organizația neguvernamentală R.C. a sesizat prin plângere instanța Curții de Apel Bacău, plângere semnată și parafată exclusiv de directorul executiv al acestei organizații.
în preambulul plângerii se menționează că autori ai plângerii alăturați organizației neguvernamentale ar fi și C.C., C.O., R.A., C.V., C.A., vătămate în interesele lor prin amenințările din 5 decembrie 2002.
Simpla alăturare a numelor mai sus arătate în actul întocmit de organizația neguvernamentală nu respectă condițiile de valabilitate ale plângerii ca act procesual reglementat de art. 222 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 222 C. proc. pen., plângerea, încunoștiințare făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plângerii [(alin. (3)].
Plângerea se poate face și de către unul din soți pentru celălalt soț sau de către copilul major pentru părinți [(alin. (5)].
Pentru persoana lipsită de capacitate de exercițiu, plângerea se face de către reprezentantul său legal [(alin. (6)].
Or în cauză plângerea întocmită de organizația R.C. nu întrunește aceste condiții, nu este făcută personal de persoanele vătămate în interesele lor legitime prin infracțiune. Organizația R.C. nu este un mandatar în sensul legii deoarece nu are un mandat special cu procură autentică conformă prevederilor alin. (3) ale art. 222 C. proc. pen.
Organizația nu poate fi considerată nici un reprezentant legal a persoanelor susceptibile de a fi fost vătămate.
Este adevărat că organizația neguvernamentală R.C. și-a justificat intervenția în procesul penal pe dispozițiile din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancțiunea tuturor formelor de discriminare, această organizație având ca scop realizarea scopului indicat în titlul actului normativ.
Potrivit art. 22 din Ordonanță "Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduc atingere unei comunități sau unui grup de persoane".
Organizațiile prevăzute în alineatul precedent au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.
Prin discriminare se înțelege conform art. 2 alin. (1) din ordonanță "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie defavorizată, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau executării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Or în cauză organele Ministerului de Interne, poliție și Jandarmerie au acționat în mod neîndoielnic pentru a prinde persoana care a comis fapte penale grave și nicidecum în scopul discriminării pe oricare din temeiurile arătate în art. 2 alin. (1) al ordonanței.
A raționa altfel ar însemna că în cauză organele de ordine au acționat în condițiile infracțiunii prevăzute de art. 357 C. pen., ceea ce este în mod evident absurd.
Prin urmare, având în vedere motivele mai sus arătate, Curtea constată că organizația R.C. nu se află în prezenta cauză în condițiile art. 22 din ordonanță și nu are calitatea procesuală activă prevăzută de lege.
în lipsa calității de a întocmi plângeri conform art. 275 alin. (1) C. proc. pen. și art. 2781alin. (1) C. proc. pen., sesizarea Curții de Apel Bacău de către organizația R.C. este nulă absolut conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la sesizarea instanței, această nulitate neputând fi înlăturată în nici un mod conform alin. (3) al acestui articol.
Prin urmare plângerea organizației R.C. întemeiată pe dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., întocmită de altă persoană decât cele prevăzute de lege este inadmisibilă.
Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a casat sentința atacată și a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii R.C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2403/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2320/2005. Penal → |
|---|
