ICCJ. Decizia nr. 2478/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 334 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Gorj, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de către petiționarul-condamnat D.D. și a dispus amânarea executării pedepsei de 7 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 9 din 18 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 4343/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 507 din 28 ianuarie 2004, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, până când acesta se va găsi în situația de a executa pedeapsa pe o perioadă de 3 luni, de la rămânerea definitivă a sentinței.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj, petiționarul D.D. prezintă afecțiuni care îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, necesitând tratament neurochirurgical, impunându-se amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru internarea într-o clinică de specialitate din rețeaua Ministerului Sănătății, tratamentul neputând fi efectuat în rețeaua sanitară a A.N.P.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel parchetul, motivând că, termenul pentru care ia măsura amânării executării pedepsei se calculează în raport cu durata tratamentului menționat în expertiza medico-legală, începând cu data examinării condamnatului.
Apelul parchetului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 552 din 15 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
împotriva ultimei hotărâri, parchetul a formulat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea parțială a hotărârilor și stabilirea începerii curgerii termenului de 3 luni de la data examinării de către medicul legist, sau cel mult de la data pronunțării hotărârii în primă instanță.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii de la data când au rămas definitive, iar excepția trebuie să fie prevăzută expres de lege.
Or, hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei nu face parte din categoriile de excepție, atâta timp cât textul de lege, art. 453 C. proc. pen., care reglementează instituția amânării executării, nu prevede o situație diferită de regula comună.
Așadar, în mod corect instanțele au stabilit că termenul de 3 luni, în cadrul căruia se amână executarea pedepsei aplicate condamnatului D.D., în baza sentinței penale nr. 9/2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 334/2004 a Tribunalului Gorj.
Numai de la data rămânerii definitive a hotărârii, instanța de executare va ține evidența termenului de 3 luni, potrivit art. 454 alin. (2) C. proc. pen. și va lua măsuri, ca la expirarea lui să fie adus la îndeplinire mandatul de executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul formulat de parchet, a menținut hotărârile atacate ca legale și temeinice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Penal → |
|---|
