ICCJ. Decizia nr. 2574/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 4 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului C.S.C. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 13.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.N.
în temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
în seara zilei de 19 iunie 2004, inculpatul C.S.C. a mers la o discotecă din comuna Motoșeni, jud. Bacău împreună cu martorul P.G. Spre dimineață, în jurul orei 3,30, cei doi au plecat spre casă cu un autoturism condus de martorul M.D.N.
Inculpatul a coborât în apropierea casei lui însă nu s-a deplasat spre domiciliu ci spre locuința victimei C.A., în vârstă de 70 ani și despre care inculpatul cunoștea că locuiește singură, într-un loc izolat.
Victima nu fusese căsătorită, avea o deficiență de auz și locuia în condiții mizere într-un imobil cu o singură cameră prevăzută cu o ușă de acces asigurată de un cârlig.
Inculpatul a intrat în curtea victimei prin locul unde ar fi trebuit să fie poarta și a mers la ușa locuinței în care dormea C.A. A tras cu putere de ușă, cârligul a cedat și ușa s-a deschis. Deși victima a sesizat prezența inculpatului nu a avut timp să aprindă lampa cu gaz care lumina încăperea și i-a ieșit în față încercând să-l împingă afară din casă.
Inculpatul a împins victima pe pat, întreținând, împotriva voinței acesteia, un raport sexual.
întrucât victima țipa, amenințându-l pe inculpat că anunță poliția, acesta a părăsit locuința, lăsând ușa deschisă.
în jurul orei 9,00, la domiciliul victimei a venit martora P.A. care a constatat că aceasta decedase prezentând leziuni în zona feței.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 57/ N din 20 iunie 2004 întocmit de Serviciul Medico-Legal județean Vaslui, moartea victimei C.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, urmare unui șoc traumatic și hemoragic instalat ca urmare a unui traumatism cu echimoze, escoriații, hematom, infiltrate sanguine precum și ruptură la nivelul perineului, propagată pe vagin, care a determinat o hemoragie internă.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu și/sau de corpuri dure, precum și prin comprimare; leziunile din sfera genitală și cele de la nivelul regiunii anale s-au produs în condițiile consumării unui raport sexual.
între traumatism și moartea victimei există raport direct de cauzalitate.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.S.C. care a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de prima instanță.
Prin decizia penală nr. 77 din 22 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul penal nr. 940/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția de la 12 ianuarie 2005 până la 22 februarie 2005.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Iași a reținut că pedepsele aplicate inculpatului C.S.C. au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.C. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 38514 C. proc. pen., respectiv individualizarea judiciară a pedepselor.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul dispus și administrat în cauză se constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunilor și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor, atribuind faptelor comise de către acesta o încadrare juridică legală.
De asemenea, instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, păstrând o corectă proporție între gravitatea faptelor, consecințele acestora și durata în timp necesară procesului educațional de reindividualizare.
Pedeapsa pe lângă scopul său represiv, constituie și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta săvârșită cât și în ceea ce privește comportarea infractorului.
Faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social. Astfel, inculpatul a profitat de vârsta înaintată a victimei, de starea de sănătate precară a acesteia, întreținând prin violență un raport sexual. Nu este de neglijat momentul ales de inculpat și anume, pe timp de noapte, conștientizând faptul că victima nu are posibilitatea să solicite ajutorul vreunui vecin.
Urmare violențelor exercitate de inculpat la un interval scurt de timp victima a decedat, stabilindu-se cu certitudine legătura de cauzalitate între traumatism și moartea acesteia.
în aceste condiții nu se justifică o reducere a pedepselor aplicate.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.C. împotriva deciziei penale nr. 77 din 22 februarie 2005 a Curții de Apel Iași.
în baza art. 38517 alin. (3), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2004 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei care a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2505/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2399/2005. Penal → |
|---|
