ICCJ. Decizia nr. 2373/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2373/2005
Dosar nr. 1400/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 939 din 20 decembrie 2004, Tribunalul Iaşi a condamnat inculpatul M.R.P. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1217 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Iaşi şi a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul M.R.P. să execute 6 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat prin infracţiune părţii vătămate A.A.
S-a reţinut, conform probatoriului administrat în cauză, că în data de 9 mai 2004, în jurul orelor 19,00, aflat în zona Şcolii generale nr. 3 Iaşi, inculpatul menţionat a deposedat partea vătămată, prin folosirea de ameninţări şi injurii, de suma de 1.250.000 lei, din care şi-a însuşit suma de 1.100.000 lei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a ţinut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, de condiţiile concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, de faptul că victima era un minor care se juca în apropierea şcolii, de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală.
Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 8/ MF din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sub un prim aspect, inculpatul invocă în susţinerea recursului situaţia materială proastă a familiei şi starea de sănătate precară a tatălui acestuia.
Or, aceste motive sunt lipsite de relevanţă juridică, neconstituind criterii de individualizare a pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe de altă parte, comportării sincere în cursul procesului penal, recunoaşterii faptei şi regretului exprimat cu privire la comiterea acesteia nu li se poate atribui valoare de circumstanţe atenuante judiciare şi recunoaşterea acestuia în favoarea inculpatului, atâta timp cât din datele personale ale acestuia rezultă că fapta săvârşită nu are un caracter accidental, că anterior acesta ar fi avut o conduită socială pozitivă. Totodată, perseverenţa infracţională dovedită exclude concluzia pericolului social concret al faptei, mai redus decât cel ilustrat de minimul normei incriminatoare.
Aşadar, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată constituind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei şi făptuitorului. Totodată din actele şi lucrările dosarului, nu se constată existenţa unor temeiuri care să justifice, sub aspectul criticilor formulate, reducerea pedepsei aplicate.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat.
În acelaşi timp, nici alte cazuri de casare, susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu, nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ MF din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 august 2004 la 8 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2383/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
