ICCJ. Decizia nr. 2415/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2415/2005
Dosar nr. 1386/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerile formulate la 17 martie 2004 şi 28 aprilie 2004, petiţionara P.A. a solicitat cercetarea şi verificarea activităţii procurorilor C.M. şi M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita şi a judecătorului G.I. de la Judecătoria Marghita în legătură cu modul de soluţionare a cauzei înregistrată sub nr. 67/2004 la Judecătoria Marghita şi a unor plângeri penale referitoare la acelaşi dosar.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 24 mai 2004 din dosarul nr. 97/P/2004, a dispus, neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei magistraţi întrucât nu există fapte penale şi nici făptuitori în cauză.
S-a reţinut că nu s-a făcut dovada ca aceste persoane, aşa cum petiţionara a susţinut, ar fi „sustras acte din dosare şi ar fi favorizat infractorii".
Totodată, parchetul a comunicat petiţionarei că pentru atribuirea terenului aferent casei de locuit anexele gospodăreşti, precum şi a curţii şi grădinii din jurul acestora cu suprafaţa de 830 mp se poate adresa Prefecturii judeţului Bihor, pentru ca aceasta să revină asupra ordinului anterior conform art. 36 alin. (3) şi (4), cu trimitere la art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Prin rezoluţia nr. 375/VIII-1/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost respinsă plângerea petiţionarei împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004 cu menţiunea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei magistraţi este corectă aceştia nesăvârşind vreo faptă penală.
Împotriva acestor rezoluţii, petiţionara P.A. împreună cu soţul său P.Şt. şi cu copiii P.N.R., P.A.M., P.M. şi P.I. au formulat plângere în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., solicitând desfiinţarea actelor atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistraţilor C.M. şi M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita şi a judecătorului G.I.
Prin aceeaşi plângere şi petiţionarii P.T. şi S. au susţinut că nu ar fi mulţumiţi de modul în care le-a fost soluţionat litigiul civil pe care l-au avut cu numita T.A.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 8 din 2 februarie 2005, a respins plângerea formulată de P.A., P.Şt., P.N.R., P.A.M., P.M. şi P.I. cu motivarea că magistraţii reclamaţi nu au săvârşit infracţiuni în legătură cu modul de soluţionare a cauzelor referitoare la petiţionari.
Privitor la numita P.T. şi P.E.S. s-a reţinut că nu au calitatea să înainteze plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 97/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi ca atare plângerea lor s-a considerat inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii P.Şt., P.A., P.T. şi P.E.S.
În recursul lor primii doi petiţionari au susţinut că procurorii M.A. şi C.M. nu au efectuat cercetările unor falsuri comise la Primăria Viişoara favorizându-i pe numiţii T.L. şi M.U. care se pretind proprietari asupra curţii şi terenului recurenţilor.
La rândul lor ceilalţi petiţionari au susţinut că ar fi cerut cercetarea faptelor săvârşite de T.A. care le-a încălcat drepturile referitoare la locuinţa de serviciu.
Recursurile declarate sunt nefondate.
1. Din examinarea actelor dosarului se constată că, în mod legal, prin rezoluţia din 24 mai 204 din dosarul nr. 97/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că persoanele reclamate respectiv procurorii C.M. şi M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita şi judecătorul G.I. nu au săvârşit nici o faptă penală cu prilejul soluţionării plângerilor ori cauzelor referitoare la recurenţii P.Şt. şi A.
Astfel, procurorul M.A. a dispus în dosarele nr. 909/A/2002 şi nr. 176/P/2003, prin rezoluţie, confirmarea propunerilor de neîncepere a urmăririi penale a unor persoane despre care petiţionara P.A. a susţinut că sunt vinovate de neatribuirea terenurilor la care era îndreptăţită, întrucât opera prescripţia răspunderii penale ori faptele reclamate nu existau, iar prim procurorul C.M. a respins plângerea împotriva aceloraşi rezoluţii.
Mai este de menţionat că prin sentinţa penală nr. 61 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Marghita, pronunţată în dosarul nr. 62/2004, au fost respinse plângerile aceleiaşi petiţionare împotriva soluţiilor din cele două dosare ale parchetului urmând ca P.A. „să se adreseze instanţei civile în vederea constatării nulităţii absolute a Ordinului Prefectului nr. 359/1996" ţinând cont de dispoziţiile sentinţei penale nr. 19 din 14 ianuarie 1997 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul penal nr. 1438/1995.
Cu prilejul comunicării soluţiei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a făcut cunoscut petiţionarei că poate solicita Prefecturii Bihor revocarea actului administrativ arătat şi atribuirea terenului la care este îndreptăţită.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarilor recurenţi împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei magistraţi este corectă.
2. Privitor la recurenţii P.T. şi P.E.S., s-a constatat în mod justificat de către instanţa de fond că aceştia nu au calitate procesuală în cauză, situaţia lor juridică fiind alta, fără vreo legătură cu plângerea soţilor P.Şt. şi P.A. referitoare la magistraţii menţionaţi.
Aceşti recurenţi pot folosi căile prevăzute de lege în vederea soluţionării litigiului lor cu numita T.A.
3. Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile petiţionarilor cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.Şt., P.A., P.T. şi P.E.S. împotriva sentinţei penale nr. 8/ P din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurenţii petiţionari să plătească statului suma de câte 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2413/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2445/2005. Penal. Art.211 alin.2 , 255 c.pen.... → |
|---|
