ICCJ. Decizia nr. 2445/2005. Penal. Art.211 alin.2 , 255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2445/2005
Dosar nr. 5665/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 23 iunie 2004, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.Şt. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 505 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 279/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea sumei de 50 Euro cu seria V 12109886152, înregistrată la poziţia 4472004 în Registrul de corpuri delicte ale Tribunalului Hunedoara.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 24 ianuarie 2004, în public şi pe timp de noapte, inculpatul C.Şt. a lovit-o pe partea vătămată A.M.I., cu intenţia de a o deposeda de bunurile pe care le avea asupra sa.
Partea vătămată a fost prinsă de piept, lovită şi căutată în buzunare de către inculpat care încerca să-i ia banii şi telefonul mobil.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate şi la sesizarea numitului D.L. la locul faptei a venit sergentul C.R. de la o secţie de jandarmi Deva, care se afla în apropiere.
Jandarmul l-a tras pe inculpat de pe partea vătămată care avea urme de lovituri pe faţă şi care reclama că acesta (inculpatul) a vrut să-i ia portofelul şi telefonul mobil.
În timp ce sergentul C.R. nota datele părţilor, inculpatul i-a introdus în buzunar o bancnotă de 50 de Euro şi i-a spus concubinei sale, G.C., „mai dă tu bani, că mai avem".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.Şt. pe care a criticat-o pentru nelegalitate solicitând a se dispune achitarea întrucât nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate, intenţia sa nefiind nici de a tâlhări pe partea vătămată şi nici de a mitui pe jandarmul C.R.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 331/ A din 23 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.Şt. pe care l-a obligat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că starea de fapt avută în vedere de instanţa de fond a fost reţinută pe baza probelor administrate în cauză şi din care rezultă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat.
Astfel, fapta sa de a încerca, prin violenţă şi pe timp de noapte, în public, de a deposeda pe partea vătămată de bunurile pe care le avea asupra sa, activitate întreruptă de intervenţia sergentului C.R., întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie, iar fapta de a introduce în buzunarul aceluiaşi sergent suma de 50 de Euro pentru a-i câştiga bunăvoinţa, pe cea a infracţiunii de dare de mită.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.Şt. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita sa condamnare pentru comiterea celor două fapte, solicitând a se dispune achitarea pe considerentul că acestea nu există.
Recursul declarat de inculpatul C.Şt. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt, în conformitate cu materialul probator administrat în cauză, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corect confirmată de către instanţa de apel.
Susţinerea inculpatului că nu a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat este neîntemeiată. Vinovăţia sa rezultă din declaraţiile date de partea vătămată la urmărirea penală, a martorilor C.S.R., D.L. şi B.M., precum şi procesul verbal de cercetare la faţa locului, care nu au fost combătute de către inculpat prin probe care să dovedească contrariul respectiv că nu a săvârşit faptele imputate.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată şi existenţa altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.Şt. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 331/ A din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2415/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2450/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
