ICCJ. Decizia nr. 2677/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 203 din 15 octombrie 2004, a Tribunalului Olt a fost achitat inculpatul P.C., pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an. în baza art. 217 alin. (1) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a constatat grațiată această pedeapsă conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an și 6 luni închisoare și s-a constatat grațiată pedeapsa în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 17 iunie 2003.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bare metalice de la inculpat. Acesta a fost obligat la 58.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.L.
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.D., ca neîntemeiată.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă S.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul, paznic de vânătoare al A.J.V.P.S. Olt, filiala Olt avea obligația de serviciu de prevenire și descoperire a actelor de braconaj din sectorul comunei Deveselu, jud. Olt.
în ziua de 3 noiembrie 2001, inculpatul P.C. împreună cu M.I., vânător în grupa din comuna Deveselu s-au deplasat cu un autoturism ARO pe miriște unde au observat 2 ogari alergând un iepure.
Instanța reține că cei doi ogari scăpaseră din ograda părții vătămate S.L. și erau urmăriți de minorii S.D. și S.M., primul reușind să ia în brațe un ogar.
S-a motivat că inculpatul nu l-a agresat pe minorul S.D. și nu l-a lovit cu patul armei pentru a da drumul din brațe câinelui așa cum susține minorul, și prin urmare, inculpatul n-a comis fapta calificată în actul de sesizare în infracțiunea de purtare abuzivă.
Instanța mai reține că inculpatul a împușcat cei doi ogari aflați în preajma minorilor, ucigându-i.
După incident, tatăl minorului S.D., partea vătămată S.L., însoțit de mai multe rude: S.I., S.E., S.M. s-au deplasat cu autoturismul Dacia aparținând părții vătămate inițial la domiciliul lui P.P. care le-a confirmat că inculpatul a împușcat ogarii, proprietatea părții vătămate, apoi la locuința inculpatului.
Din poartă, partea vătămată S.L. i-a reproșat inculpatului că l-a bătut pe fiul lui și i-a împușcat ogarii.
Discuțiile au degenerat iar în ceartă și violențe fizice.
Instanța de fond a reținut că inculpatul, ieșit în poarta locuinței lui a fost agresat de partea vătămată, astfel că, aflat sub stăpânirea unei puternice emoții s-a înarmat cu un corp contondent și a lovit cu putere spre zona capului părții vătămate.
Aceasta din urmă s-a apărat ridicând mâna stângă deasupra capului și a recepționat lovitura în antebraț. Oasele acestuia au fost fracturate, leziunile traumatice suferite necesitând pentru vindecare 95-110 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din raportul medico-legal nr. 1735/2001 al I.M.L. Craiova.
Raportul întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici - București concluzionează că morfologia și topografia leziunilor traumatice osoase pledează pentru un mecanism de producere prin lovire cu un corp dur aplicate cu energie cinetică mare, cel mai probabil prin lovire.
Raportul de expertiză a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București care a concluzionat că în raport de gravitatea leziunilor, a metodei terapeutice folosite și în absența obiectivă a unor complicații, timpul de îngrijiri medicale este de 50-55 zile.
S-a mai reținut că, în stare de agitație, inculpatul a lovit cu piciorul în aripa stângă față a mașinii lui S.L. producând degradări care au necesitat reparații în valoare de 1.170.500 lei.
Instanța mai motivează că inculpatul, în scopul evitării răspunderii penale a contactat pe martorii P.G. și P.D. cărora le-a cerut să declare la organele de urmărire penală că incidentul s-a produs în curtea tatălui său, unde partea vătămată și rudele acesteia îl loveau.
Inițial martorii au răspuns instigării inculpatului și au declarat conform voinței acestuia.
Ulterior, acești martori au retractat la 5 și 6 iunie 2003, declarațiile inițiale. Instanța de fond a reținut în consecință în sarcina inculpatului și infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin decizia penală nr. 5 din 17 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatului P.C.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.
în recursul parchetului, hotărârile pronunțate sunt criticate pentru reținerea greșită a circumstanței legale a provocării ,prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat. Recursul procurorului motivează că și în situația reținerii acestei circumstanțe pedeapsa aplicată pentru această infracțiune este prea blândă în raport de pericolul social al făptuitorului și de pluralitatea de infracțiuni comise în cauză, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Mai este criticată achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., prin reținerea eronată a situației de fapt, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
în recursul lui, inculpatul critică hotărârile pentru greșita încadrare juridică dată faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat în loc de infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar, pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă și pentru cuantumul despăgubirilor pe care le consideră disproporționate în raport de paguba reală cauzată prin fapta lui. Motivele de casare invocate sunt prevăzute de art. 3859pct. 14, 17 și 171 C. proc. pen.
Din examinarea cauzei rezultă că numai recursul procurorului este fondat pentru motivul prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și numai în limitele ce se vor arăta.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în cauză, instanțele au reținut că inculpatul a comis trei infracțiuni în concurs. Este adevărat că pentru două dintre ele au fost constatate grațiate.
Simplul fapt că inculpatul a comis mai multe infracțiuni cu aceeași ocazie, demonstrează că acesta prezintă un pericol social sporit.
Infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru care a fost condamnat se pedepsește conform legii, cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
în cauză, față de inculpat s-a făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu privire la circumstanța atenuantă a provocării. Prin urmare, conform prevederilor art. 76 C. pen., instanța era obligată să reducă pedeapsa sub limita minimă de 7 ani și 6 luni. Instanța de fond s-a conformat acestei exigențe, însă fixând pedeapsa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat la cuantumul de 3 ani, a încălcat celelalte criterii de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Așa cum s-a arătat, inculpatul a comis 3 infracțiuni în concurs.
Modul în care s-au comis faptele dovedesc pericolul deosebit al făptuitorului. Este de reținut ferocitatea cu care a împușcat acesta ogarii ce se aflau în preajma copiilor S.D. și S.M. care au încercat să salveze animalele luându-le în brațe. Gestul inculpatului nu poate fi luat în considerare decât ca fiind în afara atribuțiilor sale de serviciu atâta vreme cât animalele erau în paza unor persoane, fie ele minore.
Această agresiune îndreptată asupra animalelor a fost de natură să tulbure grav psihicul minorului S.D. așa cum au susținut persoanele din familia lui.
Că inculpatul este o persoană excesiv de agresivă și periculoasă o dovedește și intensitatea cu care a lovit înspre capul părții vătămate, căreia i-a sfărâmat oasele antebrațului. Mai mult, pe toată durata procesului, inculpatul n-a manifestat nici o umbră de regret pentru faptele comise, ceea ce dovedește că este nevoie de o pedeapsă bine dozată pentru reeducarea lui.
încercarea de a determina două persoane la mărturie mincinoasă dovedește potențialul infracțional ridicat al acestuia care nu justifică o pedeapsă foarte redusă de natura celei aplicate de instanța de fond.
Față de aceste considerente, văzând criteriile de individualizare ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea apreciază ca fiind mai potrivit pentru realizarea scopului prevăzut la art. 52 C. pen., o pedeapsă de 6 ani închisoare și ea situată sub minimul prevăzut de lege și prin urmare, în acord cu prevederile art. 73 lit. b) C. pen., reținute în cauză. Prin urmare în acest sens recursul parchetului este fondat.
Cât privește reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, aceasta este corect reținută de instanțe.
Gestul părții vătămate de a injuria pe inculpat și a-l agresa în poarta locuinței lui, constituie un act provocator de natură a-i stârni o tulburare puternică sub imperiul căreia a acționat, acesta locuind cu partea vătămată.
Prin urmare solicitarea din recursul parchetului de a înlătura aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită.
Cât privește recursul inculpatului, acesta nu este fondat.
Chiar dacă Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. Mina Minovici a apreciat că numărul de zile pentru îngrijirea medicală în vederea vindecării părții vătămate este de numai 50-55 zile, fapta nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 181 C. pen.
Este de esență împrejurarea că în vreme ce pentru calificarea unei fapte în prevederile art. 181 C. pen., este importantă cerința ca fapta să fi pricinuit o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile, făptuitorul acționând fără intenția de a ucide, în cazul tentativei la infracțiunea de omor făptuitorul acționează cu intenția de a ucide, numărul de zile îngrijiri medicale nefiind relevant pentru existența infracțiunii.
Cât privește identificarea voinței de a ucide este important a stabili zona corporală spre care este îndreptată acțiunea vătămătoare a făptuitorului, natura agentului vulnerant, a instrumentului folosit și intensitatea loviturii.
în cauză inculpatul a îndreptat lovitura asupra capului părții vătămate, zonă vitală. Inculpatul a lovit cu un obiect contondent, dur, care a provocat fărâmarea oaselor antebrațului care a oprit drumul agentului vulnerant spre capul părții vătămate. Față de consecința constatată este evident că lovitura a fost puternică, așa cum a concluzionat și actul medico-legal citat.
Așa fiind, este mai presus de orice îndoială că dacă partea vătămată nu s-ar fi apărat prin ridicarea brațului deasupra capului, consecința ar fi fost moartea acesteia.
în consecință, recursul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei acestuia nu este fondat.
Pentru motivele analizate cu prilejul examinării recursului procurorului, nici motivul referitor la reducerea și mai accentuată a pedepsei nu poate fi primit. Curtea constată, de asemenea, că despăgubirile acordate părții vătămate sunt stabilite corect, potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ.
Prin urmare, Curtea văzând prevederile art. 38515 C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunțate și va majora pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, la 6 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate și a respins recursul inculpatului și a fost obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2569/2005. Penal → |
|---|
