ICCJ. Decizia nr. 2518/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2518/2005
Dosar nr. 781/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1474 din 24 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea de disjungere a cauzei faţă de inculpatul I.C. şi cererea pentru restituirea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vedere completării urmăririi penale, privind pe acelaşi inculpat, formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată.
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, pentru inculpatul I.C., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.G. la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3029/2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, inculpatul executând pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.M.G. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 14 octombrie 2003 la zi.
S-a constatat că cele 0,769 gr. heroină confiscate de la inculpatul C.M.G. au fost consemnate în procesul analizelor de laborator.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că inculpatul I.C., împreună cu inculpatul C.M.G. au fost surprinşi în timp ce comercializau 16 doze de heroină.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.M.G., critica acestuia vizând redozarea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală nr. 19 din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susţinându-se motivele formulate în apel.
Recursul declarat este nefondat.
Solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa beneficiul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru infracţiunea de trafic de droguri, susţinând că prin denunţ ar fi oferit informaţii pe baza cărora ar fi putut fi identificat un alt traficant de droguri, nu poate fi primită.
Din examinarea înscrisului privitor la denunţ, reiese că acesta conţine date de ordin general, insuficiente pentru identificarea altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, ceea ce s-a menţionat şi în rechizitoriul procurorului; inculpatul neinsistând ulterior în cursul urmăririi penale să furnizeze noi date, ceea ce a confirmat că informaţia sa nu are semnificaţia unui denunţ şi nu a servit la identificarea altei persoane.
Nu se impune reducerea pedepsei aplicate de altfel la limita minimă a textului de lege incriminator, avându-se în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, precum şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat este nefondat urmând a se respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2003 la zi.
Totodată, urmează a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.G. împotriva deciziei penale nr. 19 din 13 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2003 la 14 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
