ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 252/2005
Dosar nr. 5215/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 907 din 30 iunie 2004, a condamnat pe inculpaţii:
- D.I. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- B.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaţilor de a se afla în municipiul Bucureşti o perioadă de 4 ani după executarea pedepselor.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus la zi timpul reţinerii şi al arestării preventive, cu începere de la 20 februarie 2004 pentru primul inculpat şi de la 18 noiembrie 2003 pentru cel de-al doilea.
S-a reţinut, în esenţă că, la 3 octombrie 2003, partea vătămată N.O.M., în vârstă de 15 ani, a fost acostată pe strada Valea Lungă din Bucureşti de către inculpaţii D.I. şi B.E. care, folosind forţa şi violenţa, au obligat-o să urce într-un autoturism şi au transportat-o la locuinţa martorei G.F., unde au oferit-o spre vânzare pentru suma de 300 dolari S.U.A.
Fiind refuzaţi, inculpaţii au dus-o pe partea vătămată la locuinţa lui D.I., unde au întreţinut cu aceasta raporturi sexuale şi au determinat-o să întreţină astfel de raporturi şi cu alte persoane, contra cost.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 618/ A din 24 august 2004.
Declarând recurs, inculpatul B.E. a solicitat să fie achitat întrucât nu a participat la săvârşirea faptei, iar în subsidiar să-i fie redusă pedeapsa.
Inculpatul D.I. a cerut reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, amplu analizate de instanţele de fond şi apel.
Pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate se va deduce la zi perioada arestării preventive a ambilor inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.E. şi D.I. împotriva deciziei penale nr. 618 din 24 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 18 noiembrie 2003 la 13 ianuarie 2005, pentru inculpatul B.E., şi de la 20 februarie 2004 la 13 ianuarie 2005 pentru inculpatul D.I.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2518/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2524/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
