ICCJ. Decizia nr. 2524/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2524/2005
Dosar nr. 109/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul G.I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 3407/II-2/2004 din 28 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a solicitat să se dispună continuarea cercetărilor efectuate împotriva notarului public D.L.
În motivarea plângerii sale, petiţionarul a susţinut că, la data de 22 martie 2001, notarul public D.L. a atestat în fals încheierile de autentificare ale procurii nr. 442 şi contractul de vânzare cumpărare nr. 303, că mandanta K.C. şi respectiv mandatara D.M.A. s-au prezentat în faţa sa şi au semnat actele, a omis să consemneze în contractul autentificat sumele de bani reprezentând taxa, onorariul şi nu a verificat conţinutul procurii folosită la încheierea convenţiei prin care a fost prejudiciată firma la care petentul este asociat, precum şi faptul că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este în contradicţie cu probele administrate şi situaţia de fapt.
Prin sentinţa penală nr. 147 din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 22 martie 2001, numita T.A., asociat unic al SC R.T. SRL a hotărât să achiziţioneze de la soţii K.C. şi K.T. un atelier de tâmplărie şi terenul aferent construcţiei situate în oraşul Vatra Dornei.
Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numita T.A. l-a împuternicit pe numitul V.V., care s-a prezentat la un notariat din Vatra Dornei, unde se afla K.T. însoţit de tatăl său şi numita D.M., mandatară a numitei K.C.
Deoarece cei doi notari publici care au sediul în Vatra Dornei au refuzat autentificarea actului, părţile s-au deplasat în aceeaşi zi, cu un autoturism la Bucureşti. În prealabil, la biroul notarului public V.N. din Vatra Dornei, K.T. care urma să părăsească ţara, a împuternicit-o pe D.M. prin procura autentificată cu nr. 341, să vândă în numele său, imobilul în discuţie.
La biroul notarului public D.L., a fost redactat şi autentificat sub numărul 303 din 2 martie 2001, contractul încheiat între soţii K.C. şi K.T., reprezentaţi de D.M.A., prin procura din 13 februarie 2000, tradusă din limba germană în limba română de traducătorul autorizat P.O., a cărui semnătură a fost legalizată de acelaşi notar sub numărul 442 din 22 martie 2001 şi, respectiv procura nr. 345 din 22 martie 2001, autentificată de notarul N.V., în calitate de vânzător şi SC R.T. SRL, prin asociat unic T.A. în calitate de cumpărător.
Prin acest contract, vânzătorii au vândut suprafaţa de teren aferentă cotei indivize de 41/500 parte din 46.322 mp. situată în oraşul Vatra Dornei, cu acces la str. Unirii, precum şi construcţia atelier tâmplărie, ridicată pe acest teren, conform autorizaţiei de construire nr. 82 din 7 noiembrie 1997, eliberată de Primăria jud. Suceava.
De asemenea, în calitate de asociaţi ai SC C.I. SRL, soţii K., prin mandatar, au mai vândut societăţii comerciale R.T. SRL, linia electrică aparţinând firmei la care vânzătorii erau asociaţi şi care exista pe terenul menţionat, preţul vânzării fiind de 729.000.000 lei.
Prin încheierea autentificată sub numărul 442 din 22 martie 2001, notarul public a legalizat semnătura traducătorului care a tradus procura dată de K.C. la 12 martie 2000.
Totodată, s-a constatat că în încheierea de autentificare a contractului sunt menţionate sumele care au fost percepute ca taxă şi respectiv onorariul.
S-a mai reţinut că numita D.M. şi T.A. au avut timpul material necesar pentru a ajunge la 22 martie 2001, ora 20,30, la Bucureşti, plecând de la Vatra Dornei în jurul orei 14,30, la biroul notarului public D.L.
În ceea ce priveşte vânzarea instalaţiei electrice, procurorul a motivat că aceasta era proprietatea SC C.I. SRL, la care vânzătorii erau asociaţi iar D.M. era administrator.
Prin contractul de colaborare SC C.I. SRL a pus la dispoziţia SC L.S.D. SRL, terenul, pe o perioadă de 5 ani, pentru folosinţa acestuia şi a racordului electric urmând a se achita o sumă de bani.
De altfel, în contractul autentificat de notarul public D.L., s-a menţinut că vânzătorii transferă, iar cumpărătorii preiau drepturile stipulate în contractul din 1 mai 1998, încheiat de vânzători cu SC L.S.D. SRL şi care în momentul vânzării a fost reziliat de către vânzători datorită nerespectării clauzelor contractuale de SC L.S.D. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul care a reiterat susţinerile din plângerea iniţială.
Verificând hotărârea atacată sub toate aspectele, Curtea reţine următoarele:
În primul rând s-a pus problema introducerii în termen al recursului având în vedere faptul că hotărârea a fost comunicată pe data de 13 decembrie 2004, iar recursul a fost declarat pe data de 27 decembrie 2004, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.
S-a depus la dosar adeverinţa medicală nr. 1400 din 14 decembrie 2004 din care rezultă că petentul s-a aflat sub tratament psihiatric pentru „tulburare depresivă reactivă" în perioada 12 decembrie 2004 – 27 decembrie 2004, fiind în imposibilitate în această perioadă de a-şi exercita drepturile procesuale.
În raport de această situaţie, Curtea apreciază că recursul a fost declarat în termen.
Sub aspectul celorlalte motive invocate, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o analiză completă şi justă asupra tuturor probelor şi că în mod corect s-a reţinut că nu se identifică nici un element care să contureze săvârşirea de către notarul public a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), sau a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În consecinţă, urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul ca fiind nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 254/2005. Penal. Art.211 alin.2 ; 180 alin.2... → |
|---|
