ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2517/2005
Dosar nr. 1556/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1539 din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata D.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive, începând cu data de 27 august 2004.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate şi s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Pe data de 26 august 2004, în jurul orei 19,30, partea vătămată B.A., aflându-se în zona staţiei RATB Lizeanu, a interpelat-o pe inculpată, solicitându-i acesteia să îi indice mijloacele de transport cu care poate ajunge în zona Sebastian.
Inculpata D.N. s-a ferit să o conducă pe partea vătămată, deplasându-se împreună pe mai multe străzi, ajungând la un moment dat în dreptul imobilului situat în str. Icoanei, imobilul în care inculpata a invitat-o să intre, şi unde, aceasta i-a adus la cunoştinţă că este proxenetă, ameninţând-o că urmează să o vândă, insuflându-i în acest fel o stare de teamă.
În continuare, inculpata i-a solicitat părţii vătămate să o urmeze, ameninţând-o că, în măsura în care va alerta trecătorii, o va tăia cu cuţitul. În momentul în care, au ajuns pe strada P.G., inculpata a cerut părţii vătămate să îi dea toate bijuteriile, aceasta predându-i un lănţişor cu o cruciuliţă, două inele şi o pereche de cercei.
După ce a luat bijuteriile, inculpata a părăsit locul faptei, iar partea vătămată s-a deplasat spre numitele C.A.M. şi V.G., cărora le-a relatat modul în care a fost deposedată de bijuterii, solicitându-le să anunţe organele de poliţie.
După demararea cercetărilor, aflând că este căutată de organele de poliţie, inculpata s-a prezentat la secţia 6 unde a prezentat bijuteriile care au fost restituite părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea primei instanţe, întrucât în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea.
În apelul său, inculpata a solicitat reducerea pedepsei, motivat de faptul că a recunoscut săvârşirea infracţiunii, s-a predat singură la organele de poliţie, prejudiciul este recuperat şi are doi copii în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 63/ A din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 349/M/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Curtea de apel a apreciat că aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nu se justifică în raport cu fapta comisă şi împrejurările săvârşirii acesteia.
S-a reţinut că inculpata nu are antecedente penale şi că s-a prezentat la poliţie, predând bijuteriile, însă numai după ce a aflat că este căutată de organele de poliţie, ca urmare a sesizării făcute de martorele C.A.M. şi V.G.
S-a considerat că fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea de săvârşire a acesteia.
Astfel, inculpata s-a oferit să o conducă pe partea vătămată în zona Sebastian, dar s-a îndreptat spre strada Icoanei unde i-a spus acesteia că este proxenetă şi a ameninţat-o că o vinde. Ulterior, ieşind în stradă, i-a spus părţii vătămate că o va tăia cu cuţitul şi i-a cerut să-i predea bijuteriile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpata care a reiterat motivul invocat în apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, analizând Decizia atacată, atât prin prisma criticii formulate de inculpată, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Astfel, fapta şi împrejurările săvârşirii acesteia, vinovăţia inculpatei, precum şi încadrarea juridică reţinută îşi găsesc corespondentul în probele complet analizate şi just apreciate de curtea de apel.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, Curtea consideră că instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa stabilită corespunde pe deplin gradului de pericol social ridicat al infracţiunii comise, modului şi împrejurărilor concrete în care a fost săvârşită, precum şi persoanei inculpatei.
Având în vedere această situaţie, Curtea urmează că în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.N. împotriva deciziei penale nr. 63 din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 27 august 2004 la 14 aprilie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2518/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
