ICCJ. Decizia nr. 251/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 251/2005
Dosar nr. 6349/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1210 din 29 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3260/2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.S. zis N. la 8 ani închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 605 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 105 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2004 la zi.
S-a constatat că drogurile (10 punguţe din material plastic de culoare albă ce conţin 0,39 grame heroină în amestec cu cafeină, paracetamol, griseofulvin) au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 3.400.000 lei, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 4 mai 2004, martora D.N. s-a prezentat la sediul I.G.P.R. – B.C.C.O.A.B. şi, după ce a luat cunoştinţă de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, a consimţit să ajute lucrătorii de poliţie în vederea depistării şi prinderii în flagrant a unui individ cunoscut sub numele de N., despre care ştia că se ocupă cu vânzarea de droguri în zona străzilor Pieptănari – Zăbrăuţi, sector 5 Bucureşti. Martora l-a contactat telefonic pe numitul N. (identificat ulterior în persoana inculpatului T.S.), cerându-i 10 doze de heroină şi stabilind să se întâlnească în aceeaşi zi la staţia de metrou Pieptănari. De la locul de întâlnire cei doi s-au deplasat cu un taxi, condus de martorul S.C.V., în zona Zăbrăuţi, din cartierul Ferentari, unde inculpatul a coborât, revenind însă la scurt timp. La întoarcerea sa, inculpatul i-a dat drogurile denunţătoarei, primind în schimb suma de 3.500.000 lei, ce fusese anterior înseriată de către organele de poliţie.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, şi anume: proces-verbal de depistare, declaraţiile martorilor D.N. şi S.C.V., procesul-verbal de înseriere a sumei de 3.500.000 lei folosită la realizarea flagrantului.
În ce-l priveşte pe inculpat, acesta a recunoscut că a dat martorei D.N. 10 doze heroină în schimbul sumei de 3.500.000 lei, însă a precizat că el este doar un intermediar, procurându-şi drogurile de la numitul M. din Ferentari. Inculpatul a mai arătat că nu se ocupă cu traficul de droguri fiind doar consumator, situaţia din prezenta cauză constituind o excepţie.
Potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie pentru tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 105 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4074 din 28 septembrie 2001 a C.S.J., fiind arestat la 17 septembrie 2000 şi liberat la 20 ianuarie 2004, având un rest de 605 zile închisoare. Întrucât fapta din prezenta cauză a fost săvârşită la data de 4 mai 2004, deci mai înainte de considerarea ca executată a pedepsei anterioare, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de limitele de pedeapsă ridicate fixate de legiuitor, de circumstanţele personale ale inculpatului – recidivist, cu atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, aşa cum reiese din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, inculpatul fiind doar un intermediar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.S., motivând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 796 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal.
Motivul de recurs al inculpatului este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând dosarul cauzei, instanţa constată că s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, respectiv declaraţia de denunţ a martorei D.N., că îşi procura droguri de la inculpat, procesul verbal de percheziţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică ce a concluzionat că cele 10 pungi ridicate conţineau droguri de mare risc, precum şi procesul-verbal de înseriere a sumei de bani folosită la realizarea flagrantului.
Critica privind greşita individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de circumstanţele personale şi gravitatea faptelor comise nu este fondată.
Gradul de pericol social concret propriu fiecărei infracţiuni săvârşite trebuie apreciat de instanţă pe baza unui complex de elemente, de date concrete specifice faptei comise, în funcţie de valoarea socială căreia i se aduce atingere, de împrejurarea săvârşirii faptei şi persoana inculpatului.
O examinare atentă a acestei critici, raportate la speţă şi anume pericolul social al consumului şi traficului de droguri cât şi circumstanţele personale ale inculpatului şi anume recidivist şi condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, atitudinea sinceră, concluzionează că în mod judicios s-a reţinut circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. c) şi căreia i s-a dat eficienţă, astfel că pedeapsa aplicată îşi poate atinge scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul inculpatului T.S., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 şi art. 193 C. proc. pen.
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 4 mai 2004 la 13 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr. 796 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 mai 2004 la 13 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
