ICCJ. Decizia nr. 2542/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2542/2005
Dosar nr. 2234/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1095/N/2005 s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor în baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.C.V. şi M.D.C.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, publicată în (M. Of. al României nr. 748/26.10.2003) în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceiaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată instanţa de apel constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis faptele de tâlhărie în forma calificată, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la cazurile de excepţie prin care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [lit. c)].
Ulterior, măsura arestării preventive a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă în temeiul condamnării inculpatului M.C.V. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare [(în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.)] şi a inculpatului M.D.C. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare [(în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.), pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 242/ F din 28 februarie 2005.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul M.D.C. este recidivist.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.V. şi M.D.C. împotriva încheierii din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr. 1095/M/2005.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2005. Penal. Art.211 alin.2 ; 180 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
