ICCJ. Decizia nr. 2680/2005. Penal
Comentarii |
|
Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 140 din 27 iulie 2004, a condamnat pe inculpații B.V. și B.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., la câte 4 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 863alin. (1) și (3) C. pen. și art. 862C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 9 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen., urmând să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la S.R.S. din cadrul Tribunalului Buzău.
Conform art. 863alin. (3) C. pen., s-a impus inculpaților să nu schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limita teritorială a României respectiv să anunțe S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Buzău orice deplasare în afara teritoriului României, să anunțe durata și scopul acesteia.
în baza art. 864C. pen. și art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză și scoaterea acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 302 din 16 februarie 2004 emise de Tribunalul Buzău și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu data de 15 februarie 2004.
Au fost obligați în solidar inculpații B.V. și B.C. să achite părților civile, părți vătămate următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
- A.N. - 800 Euro;
- F.V. 600 Euro;
- A.I. 600 Euro;
- C.E.I. 600 Euro;
- D.A. 600 Euro;
- S.G. 600 Euro;
- C.E.V. 460 Euro;
- D.M. 600 Euro.
S-a lua act de declarația părților vătămate P.I. și F.V. că nu se constituie părți civile și s-a menținut sechestrul asigurator.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 8.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 6.000.000 lei onorariu avocat desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în luna iulie 2003, inculpatul B.V. a efectuat munci agricole, respectiv a recoltat și a strâns usturoi și ceapă la fermele agricole din Spania.
în Spania, inculpatul B.V. a întâlnit pe inculpatul R.D., cumnatul său, acesta din urmă sugerându-i perspectiva realizării de venituri ușoare din recrutarea de persoane și promisiunea oferirii de locuri de muncă în fermele agricole din Spania.
La sfârșitul lunii iunie 2003, inculpatul B.V. a luat legătura telefonică cu fiul său inculpatul B.C., comunicându-i că a găsit locuri de muncă în agricultură în Spania, fiind în măsură să trimită rudele la muncă.
în aceeași zi, inculpatul B.C. a fost contactat telefonic, din Spania, de inculpatul R.D. care i-a comunicat că are nevoie de oameni care să muncească în agricultură, spunându-i totodată că la momentul la care va strânge un grup mare de persoane, să ia legătura telefonic cu o cunoștință de-a lui din Tr. Măgurele care are un microbuz, în vederea transportării acestora în Spania, lăsându-i numărul de telefon la care urma să-l găsească pe proprietarul microbuzului.
După ce au avut loc aceste discuții telefonice, inculpatul B.C. a mers la domiciliul părților vătămate din orașul Pogoanele, cărora le-a comunicat că a găsit locuri de muncă, spunându-le că va suporta el cheltuielile de transport, urmând să le oprească din banii câștigați la muncă în Spania.
în același timp a luat legătura cu părțile vătămate din Buzău, cărora le-a spus să se pregătească întrucât la sfârșitul lunii iunie urmează să plece. Inculpatul B.C. a motivat că mai întârzie deoarece nu a găsit un număr suficient de persoane pentru constituirea unui grup necesar completării microbuzului.
La sfârșitul lunii iulie 2003, a luat legătura cu persoana indicată de inculpatul R.D. în vederea efectuării transportului până în Spania.
Inițial, a convenit cu șoferul să transporte grupul de persoane la București, dar neavând această posibilitate a convenit cu șoferul să vină la Buzău pe data de 7 iulie 2003.
Pentru a acoperi cheltuielile de transport de la Tr. Măgurele la Buzău, inculpatul B.C. a solicitat de la fiecare parte vătămată suma de 500.000 lei.
în ziua stabilită pentru plecare, 7 iulie 2003, inculpatul B.C. a trecut pe la domiciliul părților vătămate D.M., D.A. și C.E. din orașul Pogoanele, le-a urcat în autovehiculul său și le-a dus la Buzău în zona MC. D., după care a plecat în strada G.V. din Buzău, de unde a adus în același punct pe părțile vătămate A.N. și F.V., iar celelalte părți vătămate au venit la locul stabilit.
în jurul orelor 14,00, a sosit microbuzul, moment în care inculpatul B.C. a strâns pașapoartele și suma de 500.000 lei de la părțile vătămate și le-a urcat în mijlocul de transport.
Odată cu pașapoartele și suma de 500.000 lei de la fiecare parte vătămată, inculpatul B.C. i-a dat șoferului și suma de 3.000 Euro, reprezentând c.val. transportului până în Spania, pentru cele 10 persoane, după care a coborât din microbuz.
La data de 8 iulie 2003, microbuzul în care se aflau părțile vătămate a părăsit România prin vama Nădlac îndreptându-se spre Spania, în jurul datei de 12 iulie 2003, grupul ajungând în Spania.
Când au ajuns în localitatea Semat, părțile vătămate au fost așteptate de inculpații B.V. și R.D., care după ce s-au întâlnit au fost conduse în apartamentul inculpatului R.D., comunicându-le că vor fi găzduite în ziua și noaptea respectivă în acel apartament, iar în zilele următoare le vor transporta la fermă.
Inculpații au stabilit că părțile vătămate din Pogoanele vor lucra pentru inculpatul R.D., iar părțile vătămate din Buzău pentru inculpatul B.V.
A doua zi, inculpații au transportat părțile vătămate la o fermă situată la 100 km de localitatea în care-i găzduise, fiind anunțați totodată că vor lucra pe o plantație de usturoi, stabilindu-se norma de lucru și programul de lucru, trebuia să muncească de dimineața, orele 6,00 până seara, cu o pauză de masă.
Deși cu prilejul discuțiilor din țară, le promisese că le vor asigura cazare, inculpații "au convenit" cu părțile vătămate că se vor culca afară, sub cerul liber.
La această fermă părțile vătămate au lucrat o perioadă de 11 zile, în această perioadă acestea au luat apă atât pentru consumul propriu cât și pentru igiena corporală, din canale și din pompele de irigație.
Mâncarea le-a fost pregătită pe câmp de una din fiicele inculpatului B.V. și de soția inculpatului R.D., hrana fiind pregătită din produse destinate animalelor de casă, oase de pui și de vită.
După ce au terminat munca la această fermă, inculpații au încasat banii pentru munca prestată de părțile vătămate, în jur de 4.500 Euro și le-au mutat pe o altă plantație de usturoi, de la o altă fermă, unde au lucrat în jur de 9 zile, în aceleași condiții.
La sfârșitul perioadei de muncă, banii au fost încasați de inculpații B.V. și R.D.
După ce au terminat munca și la cea de-a doua fermă și au încasat banii inculpatul B.V. le-a comunicat părților vătămate că pleacă în România, urmând să revină cât mai repede și că îi lasă să muncească la inculpatul R.D.
Cu acest prilej, una din părțile vătămate i-a cerut inculpatului B.V. să-i dea cu titlu de împrumut suma de 50 Euro și l-a rugat să-l ia și pe el acasă, dar inculpatul l-a refuzat, motivând că nu și-a achitat încă cheltuielile de transport în valoare de 200 Euro.
Pe fondul aceleiași discuții, inculpatul i-a spus părții vătămate F.V. că pentru munca prestată, 20 zile, i se cuvin 75 de Euro, practic îi mai datorează 150 de Euro pentru care urmează să muncească, ulterior, putând fi liber să plece.
La câteva zile de la plecarea inculpatului B.V., întrucât terminaseră de muncă la plantația de usturoi de la cea de-a doua fermă, părțile vătămate au fost mutate din locul în care erau.
întrucât nu mai era front de lucru, părțile vătămate au fost duse de inculpatul R.D., pe un teren situat lângă o pădure în apropierea unui canal de irigații, în așteptarea unui nou loc de muncă. Aici condițiile de viață erau la limita existenței, mâncarea era din ce în ce mai puțină, iar părțile vătămate erau nevoite să folosească apa din canalul de irigații pentru igienă.
în una din seri, în timp ce părțile vătămate și inculpatul discutau, partea vătămată A.N. i-a cerut acestuia din urmă drepturile bănești atât pentru el cât și pentru celelalte persoane, motivând că s-a împlinit o lună de când erau în Spania.
Inculpatul R.D. a refuzat să le dea banii, motivând că nu i-a adus el în Spania, context în care partea vătămată A.N. a insistat să ceară banii inculpatului, însă acesta i-a amenințat cu moartea.
Urmare acestor amenințări, relațiile dintre părțile vătămate și inculpat s-au tensionat.
Pentru a evita izbucnirea unui conflict, părțile vătămate A.N. și F.V. au plecat într-o localitate apropiată la o sărbătoare, la întoarcere aceștia întâlnindu-se cu inculpatul care se deplasa cu mașina. I-a invitat să urce dar A.N. a refuzat, continuându-și drumul, în timp ce partea vătămată F.V. s-a urcat în mașina inculpatului.
Inculpatul R.D. a pornit mașina din loc și când a ajuns în apropierea părții vătămate A.N., care parcursese o distanță mică, a lovit-o cu mașina. Urmare a impactului, aceasta a fost proiectată în apropierea carosabilului.
Inculpatul R.D. și-a continuat drumul, apoi a întors autovehicolul, după care s-a îndreptat din nou spre A.N. care era căzut la pământ ca să-l lovească.
Văzând că inculpatul R.D. se îndreaptă spre el, partea vătămată s-a ridicat și s-a ferit.
în aceeași seară, când partea vătămată A.N. a reușit să ajungă în locul în care dormeau, profitând de faptul că R.D. și soția acestuia nu se mai aflau acolo, a luat pașapoartele din geanta acestuia din urmă și le-a dat și celorlalte părți vătămate.
După ce au avut loc aceste incidente, în noaptea respectivă inculpatul a plecat, revenind la câteva zile însoțit de un anume S.
Părțile vătămate A.N., F.V., C.E.V. și A.I., au plecat împreună cu numitul S. la o firmă unde au muncit aproximativ două săptămâni, cu banii obținuți părțile vătămate reușind să se întoarcă în țară.
împotriva acestei sentințe, în termen legal s-a declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații B.V. și B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în cuprinsul motivelor de apel depuse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, se critică modul de individualizare a pedepselor, anume reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 861și urm. C. pen., apreciindu-se ca fiind ignorate circumstanțele reale ale producerii faptelor, respectiv: modalitățile și mijloacele folosite de inculpați pentru săvârșirea faptei, consecințele produse, conduita ulterioară.
Astfel, se arată că inculpații au conceput operațiunea de recrutare a unor persoane împreună cu inculpatul R.D., ca sursă de venituri rezultate din exploatarea muncii acestora, au promis câștiguri tentante pentru cei în cauză, condiții de cazare și masă, le-au împrumutat chiar sumele de bani necesare deplasării.
Odată ajunși în Spania însă, persoanele respective s-au aflat sub controlul total al inculpaților: mai întâi al inculpatului B.V. și apoi, după plecarea acestuia, al lui R.D.
Inculpații B.V. și B.C., în apelul declarat solicită, în esență, a se ține seama de circumstanțele personale ale acestora și a se reduce pedepsele.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 410 din 20 septembrie 2004, a admis apelul procurorului și a desființat sentința atacată, în sensul că a înlăturat pentru ambii inculpați dispozițiile art. 861_i urm. C. pen. și a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
împotriva hotărârilor au declarat recurs ambii inculpați.
Recurenții au formulat motive comune de recurs prin care susțin, în esență, că instanțele au reținut greșit traficul de persoane, deoarece din probele dosarului nu rezultă elementele acestei infracțiuni și în special nu există elementul material al laturii obiective cerută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, se solicită reducerea pedepsei și suspendarea executării.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiune, de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului acestei persoane.
Această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se circumscrie unui scop.
în cauză, scopul constă în exploatarea persoanei, care este victimă a traficului.
în conformitate cu dispoziția legală făcută în art. 2 alin. (2) din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege;
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie, sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției;
d) prelevare de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Așadar în cazul traficului de persoane victima este pusă în poziție de vulnerabilitate cauzată de factori precum: izolarea victimei, situația ei economică sau lipsire de resurse sociale.
Examinând cauza sub aspectul criticilor formulate se constată că instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților B.V. și B.C. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Probele dosarului au confirmat că, în perioada iunie august 2003, inculpații au recrutat, transportat prin înșelăciune și amenințare pe părțile vătămate A.N., F.V., A.I., C.E.I., F.V., D.A., D.M., S.G., P.I. și C.E.V., cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în scopul exploatării acestora, prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind cel de salarizare, sănătate și muncă, prin încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale ale omului.
în acest sens sunt plângerile și declarațiile părților vătămate sus-arătate, probe care se coroborează cu declarațiile martorilor G.N., S.M., A.A., A.G., F.V. și B.F.
Contrar susținerilor inculpaților, elementul material al infracțiunii de trafic de persoane s-a realizat atât în forma recrutării cât și în forma transportării și cazării.
Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii inculpații au folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării și ulterior în celelalte etape ale procesului de trafic, cât și violența în partea finală.
Astfel, din actele dosarului și din hotărârile criticate rezultă în mod neîndoios că toate părțile vătămate, în momentul recrutării nu aveau un loc de muncă, nu aveau nici un fel de venit în familie și aveau în întreținere copii minori.
Totodată mai rezultă din starea de fapt reținută de instanțe, precum și din probele dosarului, că încă de la început inculpații au urmărit punerea părților vătămate într-o stare de dependență față de aceștia.
în legătură cu aceasta este de arătat că inculpații le-au plătit drumul până în Spania, urmând ca părțile vătămate să acopere cheltuielile de transport în urma banilor primiți pe munca prestată. în Spania deși muncise 20 de zile li s-a refuzat plata drepturilor bănești întrucât din cei 200 de Euro care reprezentau cheltuielile de transport au reușit să achite doar 75 de Euro; deci nici cheltuielile de transport nu le acoperise. La aceasta se mai adaugă și împrejurarea că în momentul când au ajuns în Spania părților vătămate le-au fost luate pașapoartele și au fost duși să muncească la ferme situate pe o distanță de 100 km de localitatea Semat.
Deosebit de aceasta, până în momentul solicitării drepturilor bănești, părțile vătămate au fost ținute în stare de eroare, cu prilejul discuțiilor, repetându-li-se promisiunile false folosite încă din momentul recrutării (găsirea unui loc de muncă, plata se face la sfârșitul lunii).
Mai mult, când au cerut bani, părțile vătămate au fost amenințate cu moartea, mafia rusească, lovite cu autovehicolul.
în atare condiții, puse în fața faptului de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorie și uneori amenințate și agresate, părțile vătămate nu puteau decât să urmeze conduita cerută de traficanți.
Pe de altă parte, condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, acestea au lipsit cu desăvârșire.
Astfel, părților vătămate nu le-a fost dat nici un ban pentru munca prestată, deși la plecare din țară li s-a promis că au cazarea asigurată, au fost nevoite să doarmă pe câmp, sub cerul liber, să bea și să se spele cu apă din canalele de irigații, iar mâncarea le-a fost preparată cu precădere din hrana destinată câinilor și pisicilor de casă, oase de pui, de vită.
în cele din urmă, traficanții au abandonat părțile vătămate în Spania, fără nici un ban asupra lor, iar în vederea procurării banilor necesari cheltuielilor de transport pentru a reveni în țară, acestea au fost nevoite să caute de muncă și să accepte orice condiții.
în consecință, reținând că faptele imputate inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, instanțele au dat o soluție legală și temeinică sub acesta aspect, și deci, primul motiv de recurs este nefondat și urmează a se respinge.
De asemenea, este neîntemeiată și susținerea făcută de inculpați, privitor la pedepsele aplicate, deoarece, se constată că, în ceea ce privește dozarea pedepselor și modalitatea de executare nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, instanța de apel făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin reaprecierea în egală măsură a circumstanțelor aparținând faptelor, cât și cele ale inculpaților, fără antecedente penale, dar cu o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, pedepsele apărând ca fiind bine proporționate și apte să realizeze dublu scop prevăzut de art. 52 C. pen.
Sub acest aspect deci, critica adusă hotărârilor de către inculpați este neîntemeiată și va fi respinsă.
Au fost, astfel, nefondate criticile formulate de inculpați și cum nu s-a constatat existența vreunui caz de casare, susceptibil a fost luat în considerare din oficiu, recursurile acestora au fost respinse, ca nefondate și a dispus conform dispozitivului.
← ICCJ. Decizia nr. 2683/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2638/2005. Penal → |
---|