ICCJ. Decizia nr. 2581/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 411 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnat inculpatul H.O., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21)lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Potrivit art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 1.650.000 lei, din care suma de 400.000 lei, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, s-a dispus a fi virată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 6 februarie 2004, inculpatul H.O. împreună cu martorul B.P.C. au consumat băuturi alcoolice într-un bar din localitatea Mica, județul Mureș, între orele 16,00 - 19,00, până când li s-au terminat banii. împreună au plecat din bar, deplasându-se pe jos până în localitatea de domiciliu a inculpatului, respectiv până în satul Șomoștelnic. Aici au decis să meargă din nou într-un bar și să consume în continuare băuturi alcoolice, însă nemaiavând bani, inculpatul i-a propus martorului să-l însoțească până la locuința sa, pentru a cere părinților suma de 50.000 lei.
Ajunși în fața casei inculpatului, acesta i-a cerut martorului să-l aștepte în stradă. Inculpatul a intrat în curtea locuinței părinților săi (dar nu și în casă), a mers în grădină, de unde a escaladat gardul în grădina părții vătămate C.L.
întrucât partea vătămată în acel moment ieșea din casă, inculpatul a imobilizat-o, a scos din buzunar un cuțit cu care a amenințat-o că o va tăia, dacă nu-i dă bani pentru a-și cumpăra băutură.
De teamă, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 52.000 lei pe care o avea în buzunar.
Apoi inculpatul s-a deplasat în stradă unde îl aștepta martorul B.P.C., căruia i-a relatat modalitatea în care a făcut rost de bani.
împreună, cei doi s-au deplasat la barul din centrul localității, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 21,30.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.O., fără a-l motiva în scris.
La termenul acordat pentru judecarea apelului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 3/ A din 7 ianuarie 2005 pronunțată la Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. 1073/P/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.O.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul H.O.
H.O. care, prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 12, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.
în susținerea recursului inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, deoarece partea vătămată l-a împrumutat cu o sumă de bani, fără ca el să exercite vreo violență asupra acesteia.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin efectul recunoașterii circumstanțelor atenuante personale.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei justei aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
înalta Curte constată că invocarea vinovăției în raport de fapta săvârșită contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Cu privire la cererea de achitare, inculpatul a încercat să inducă ideea existenței unei tranzacții civile, intervenită între el și partea vătămată, motivând că în cursul urmăririi penale a recunoscut exercitarea de violențe asupra acesteia, ca urmare a presiunii psihice la care a fost supus de către anchetatori.
Afirmațiile inculpatului nu se coroborează însă cu nici un alt mijloc de probă, deoarece partea vătămată și-a menținut constant poziția, iar martorul B.P.C. a arătat că inculpatul i-a adus la cunoștință că a obținut banii în modalitatea descrisă în rechizitoriu și că în prezența lui inculpatul a aruncat cuțitul folosit la comiterea faptei.
De altfel, examinând obiectiv situația de fapt este greu de admis că, dacă ar fi intenționat să solicite un împrumut, inculpatul ar fi folosit modalitatea de pătrundere în curtea părții vătămate, pe care a recunoscut-o, respectiv escaladarea gardului ce desparte proprietatea acesteia de locuința sa.
în consecință, înalta Curte apreciază că fapta săvârșită de inculpat întrunește în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Cu privire la motivul de recurs, vizând redozarea sancțiunii aplicate, înalta Curte constată că, recunoscând inculpatului circumstanța atenuantă personală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță a dat maximă eficiență dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa la limita minimă de un an închisoare, astfel că nu se mai impune luarea în discuție a cererii inculpatului, deoarece excede dispozițiilor legale, acesta pretinzând aplicarea unei sancțiuni în afara limitelor prevăzute de lege.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.O. împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 7 ianuarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2814/2005. Penal | Recurs. Greşita aplicare a legii. Omisiunea instanţei de a... → |
|---|
