ICCJ. Decizia nr. 3329/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 425 din 8 septembrie 2004, Tribunalul Galați a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul I.G., prin avocați aleși, ca nefondată.
A condamnat pe inculpatul I.G., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen.
în baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.G.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24 ore aferentă zilei de 5 noiembrie 2003 și durata arestării preventive de la 6 noiembrie 2003 la 8 septembrie 2004.
în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) către partea civilă B.N.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul I.G. la plata sumei de 4.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în dimineața zilei de 1 noiembrie 2003, inculpatul I.G. a plecat de la domiciliul său din comuna Fundeni, jud. Galați, la câmp, în punctul P. unde, împreună cu martorii N.I., N.I., B.T. și I.A. a cosit lucerna uscată pentru sămânță, de pe lotul său.
în cursul aceleiași dimineți, victima B.D. a plecat împreună cu martora H.I. cu tractorul aparținând acesteia pentru a duce în câmp, la punctul P., sămânța de grâu în saci, întrucât asociația agricolă din care făcea parte, însămânța grâul.
După ce au fost descărcați sacii cu grâu, victima B.D. a condus tractorul intenționând să ajungă într-un loc unde martora H.I. avusese un lot de porumb, pentru a lua cocenii.
Pe traseul ce l-a urmat, victima B.D. a condus tractorul prin lotul cu lucernă aparținând inculpatului I.G. Observând acest fapt, inculpatul a strigat de la distanță și i-a făcut semne victimei B.D. să nu mai circule cu tractorul prin lotul său cu lucernă.
întrucât victima B.D. a continuat deplasarea le-a lungul acestui lot cu lucernă, inculpatul a luat asupra sa un arac din salcâm (lemn de esență tare) cu lungimea de 2 m și grosimea de 18-28 mm și s-a îndreptat spre tractor.
în momentul în care a ajuns lângă tractor inculpatul i-a reproșat victimei faptul că a trecut cu tractorul prin lucerna cosită, după care a lovit-o din lateral pe aceasta, mai întâi în zona cotului mâinii stângi și apoi în partea stângă a cutiei toracice.
La momentul în care victima a fost lovită, aceasta se afla pe scaunul de la volanul tractorului (ce nu era prevăzut cu cabină), victima fiind la o înălțime aproximativ egală cu cea în care se afla inculpatul în poziția în picioare.
După ce a fost lovită, victima B.D. a virat către dreapta, schimbând direcția de deplasare a tractorului, ieșind astfel de pe lotul aparținând inculpatului. Apoi, împreună cu martora H.I. s-a deplasat la terenul acesteia de unde au luat cocenii.
Când a ajuns la domiciliu, în cursul serii, victima i-a relatat soției sale B.N. că a fost lovită de inculpat.
Victima a acuzat dureri abdominale, începând de a doua zi, duminică (2 noiembrie 2003) refuzând să meargă pentru a fi consultat medical.
Starea sănătății victimei B.D. s-a agravat, în ziua de 4 noiembrie 2003, în drum spre spital a decedat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 50/ A din 2 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G.
în baza art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu 6 noiembrie 2003 la 2 februarie 2005.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele invocate la instanța de apel.
Recursul este fondat.
înalta Curte, analizând hotărârile atacate, actele și lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat în faza de urmărire penală, în faza cercetării judecătorești (în fond și în apel) constată următoarele:
Instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare, însă la motivele de analizare a pedepsei nu au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, instanțele au avut în vedere numai gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite și împrejurările care agravează răspunderea penală.
Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul I.G. a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii nefiind cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, are trei copii, din care doi sunt minori, este pensionat pe caz de invaliditate, aspecte care nu au fost valorificate suficient de prima instanță.
Având în vedere scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, dar și finalitatea ei, executarea urmărind formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, se impunea stabilirea unei pedepse ferme, însă nu exagerate.
Existând temeiuri că inculpatul poate fi reeducat, executând o pedeapsă privativă de libertate în cuantum mai redus, urmează ca prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b), pedeapsa să fie redusă de la 5 ani închisoare la un an și 7 luni închisoare.
Recursul urmează a fi admis și hotărârile recurate casate în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 5 noiembrie 2003 la 27 mai 2005.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3454/2005. Penal → |
|---|
