ICCJ. Decizia nr. 3157/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 51 din 28 ianuarie 2005, Tribunalul Constanța a condamnat, printre alții, pe inculpatul I.Șt.P. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 6 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2364/2003 a Judecătoriei Constanța și, în urma cumulării acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 1 iulie 2004, la zi.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu ceilalți inculpați, la plata echivalentului în lei a sumei de 70 Euro și a cheltuielilor judiciare, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
S-a reținut, în esență, următoarele:
La data de 30 iunie 2004, după ce au aflat că familia C. deține sume în valută în apartament, inculpatul I.Șt.P., împreună cu alți trei inculpați, condamnați în cauză, s-au asigurat că nu sunt observați de vecinii de palier, prin lipirea unor frunze pe vizoarele apartamentelor acestora, după care au sunat la ușa părții vătămate C.A.
Inculpatul V.T. a prins-o pe partea vătămată de păr și, după ce s-a asigurat că este singură în apartament, a împins-o în dormitorul locuinței, timp în care ceilalți trei inculpați au căutat prin apartament bunuri pentru a le sustrage. După ce inculpatul I.Șt.P. a găsit suma de 70 Euro, împreună cu ceilalți inculpați au părăsit locuința.
Ulterior, inculpatul I.Șt.P. a schimbat în lei banii sustrași, cu care au cumpărat diverse alimente.
Curtea de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia penală nr. 10/ P din 22 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menținut starea de arest a acestuia și a dedus durata arestării preventive, de la 28 ianuarie 2005.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 208 - art. 209 C. pen., iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere că prejudiciul este foarte mic și nu a exercitat violențe asupra părții vătămate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpaților, pe baza materialului probator aflat la dosar și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.
Din coroborarea declarațiilor inculpaților cu cele ale părții vătămate, ale martorilor și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă în mod cert, că, în urma unei înțelegeri prealabile privind spargerea apartamentului părții vătămate, în vederea sustragerii sumelor de bani, inculpații au pătruns în apartament și, după ce inculpatul V.T. a exercitat violențe asupra părții vătămate, inculpatul I.Șt.P. a sustras suma de 70 de Euro.
Fapta de a exercita violențe asupra părții vătămate (chiar dacă de către un singur inculpat, V.T.), urmată de sustragerea unei sume de bani, în urma unei înțelegeri prealabile între inculpați, atrage pentru fiecare calitatea de autor al infracțiunii de tâlhărie, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Nici cea de a doua critică, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată.
în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria în urma unei înțelegeri prealabile de a sustrage bani din apartamentul familiei C, știind că aceasta deține sume de bani, s-au asigurat că nu sunt văzuți, prin lipirea unor frunze de nuc pe vizorul ușilor vecine, după care au intrat prin violență în locuința părții vătămate) și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nu au fost luate nici alte temeiuri de casare care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului I.Șt.P. a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2814/2005. Penal → |
|---|
