ICCJ. Decizia nr. 2584/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 766 din 22 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4359/2004, Tribunalul Dolj, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.Șt. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata arestării preventive a acestuia de la 3 septembrie 2004 la zi.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 5,700 kg mercur, aflată în custodia Facultății de Chimie Craiova - Catedra de chimie anorganică și analitică și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 2 septembrie 2004, inculpatul T.Șt. a fost surprins de lucrătorii de poliție, în cartierul Craiovița Nouă din municipiul Craiova, în timp ce oferea spre vânzare cantitatea de 5,700 kg mercur alb. Fiind întrebat de proveniența mercurului, inculpatul a declarat că l-a primit de la martorul T.C.D., în vederea comercializării, pentru suma de 500 dolari S.U.A. kg.
Totodată, inculpatul a declarat că pentru serviciul efectuat urma să primească de la martorul T.D. un autoturism marca Oltcit.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul - verbal de efectuare a controlului corporal, planșele fotografice judiciare, buletinul de analiză a substanței găsită asupra inculpatului, procesul - verbal de confruntare, procesul - verbal de predare în custodie a mercurului, depozițiile martorilor P.D.G. și M.C. coroborate cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești au dovedit vinovăția acestuia în comiterea faptei.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul T.Șt., care a criticat-o ca netemeinică, motivat de faptul că pedeapsa este prea aspră, iar modalitatea de executare inadecvată, în raport de datele ce caracterizează persoana sa.
Prin decizia penală nr. 54 din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2480/2004, a fost admis apelul declarat de inculpatul T.Șt., împotriva sentinței penale nr. 766 din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4359/P/2004.
A fost desființată în parte sentința atacată.
Au fost înlăturate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un1 an și 6 luni închisoare aplicată, la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanță, în total 4 ani și 6 luni, termen de încercare.
S-a dedus arestarea preventivă de la 3 septembrie 2004 la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863C. pen., cu precizarea de a se prezenta la datele fixate de Serviciul de Reintegrare de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14 și 171 C. proc. pen.
în motivarea recursului, parchetul a susținut că:
- pedeapsa aplicată inculpatului este redusă în raport de cantitatea mare de mercur alb ce a făcut obiectul traficului;
- modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere, stabilită de instanța de apel este greșită, neputând fi realizată funcția preventiv-educativă a pedepsei;
- în mod nelegal, ambele instanțe nu au dedus și reținerea inculpatului din data de 2 septembrie 2004.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din actele dosarului rezultă că inculpatul T.Șt. a deținut la domiciliu, timp îndelungat (patru luni), în vederea comercializării o cantitate mare de mercur alb, respectiv 5,700 kg, fiind prins în timp ce încerca să vândă acest produs toxic în orașul Craiova.
Aceste elemente de fapt au fost avute în vedere de instanța de judecată atunci când a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului și menținerea acesteia timp de peste 5 luni.
De precizat este faptul că și Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 1194 din 27 septembrie 2004, a concluzionat că se justifică măsura arestării preventive, în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise, motiv în baza căruia a respins recursul inculpatului și ulterior, aceeași instanță, învestită cu apelul inculpatului a menținut măsura arestării preventive.
Din cele expuse, rezultă că, la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, instanțele de judecată au avut în vedere criteriul obiectiv desprins din gravitatea deosebită a faptei comise de către inculpat.
într-adevăr, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un pericol generic deosebit de ridicat, dovada în acest sens constituind-o limitele legale ale pedepsei prevăzută de lege, respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dar și un pericol social concret reliefat de împrejurarea că inculpatul a deținut o cantitate mare de mercur (5,700 kg), timp îndelungat (patru luni), iar comercializarea acestui produs extrem de toxic pentru viața și sănătatea oamenilor a făcut-o cu scopul de a dobândi venituri ilicite.
Pe de altă parte, în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de stupefiante și droguri, de către autorități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte apreciază că, instanța de apel nu a făcut o corectă individualizare a modalității de executare a pedepsei, astfel că prin aplicarea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 861C. pen., funcția preventiv - educativă a pedepsei nu poate fi realizată.
Totodată, înalta Curte constată că ambele hotărâri sunt nelegale, întrucât, în mod greșit nu s-a dedus și reținerea inculpatului.
Conform art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, iar art. 144 alin. (1) C. proc. pen., prevede că perioada reținerii este de 24 ore și din durata acesteia se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției.
La dosarul de urmărire penală se află ordonanța de reținere a inculpatului T.Șt. prin care s-a dispus reținerea administrativă a acestuia pe timp de 8 ore începând cu data de 2 septembrie 2004, ora 18,00, și în continuare pe timp de 16 ore.
Așadar, privarea de libertate a inculpatului T.Șt. a început, în ziua de 2 septembrie 2004, în urma măsurii reținerii preventive și nu, în ziua de 3 septembrie 2004, când instanța de judecată a dispus arestarea preventivă.
Așa fiind, instanțele trebuiau să deducă din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 2 septembrie 2004, și nu doar arestul preventiv începând cu ziua de 3 septembrie 2004.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 54 din 21 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, va casa decizia penală atacată și va menține, ca legală și temeinică sentința penală nr. 766 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Dolj.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 2 septembrie 2004 la 21 februarie 2005.
Suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat și a fost plătită din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2572/2005. Penal → |
|---|
