ICCJ. Decizia nr. 2570/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 124 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost condamnat inculpatul R.S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 modificată prin Legea nr. 252/2002.
S-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 13 din Legea nr. 39/2003 și art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 100.000 EURO.
S-a reținut pe baza actelor existente, că inculpatul R.S. împreună cu învinuiții C.M., P.N., N.S., B.V., au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, condus de F.V., care a facilitat migrația ilegală în spațiul Schengen a persoanelor ce nu îndeplineau condițiile necesare pentru intrarea în mod legal în acest spațiu european.
Această grupare avea ca și obiect traficul de migrați peste frontiera unui stat străin, respectiv, trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ungaria și Austria a unor cetățeni din Republica Moldova și țările arabe, contra unor sume de bani cuprinse între 2000 - 2.500 EURO.
în perioada 1996 - 2000, inculpatul R.S. a fost angajat în cadrul forțelor de poliție ale Republicii Moldova, respectiv, de Poliția de Frontieră Hâncești, în apropierea localității Albița.
întrucât cetățenii moldoveni, pentru a pătrunde pe teritoriul Ungariei au nevoie de viză acordată de această țară, R.S. împreună cu C.M., depuneau demersurile necesare pentru obținerea acestor vize de la reprezentantele M.A.E. Ungar, de pe teritoriul Republicii Moldova.
După obținerea acestor vize și constituirea grupurilor, cetățenii moldoveni intrau pe teritoriul României prin punctele de trecere a frontierei Sculeni și Albița cu diferite autoturisme, în funcție de numărul persoanelor ce urmau a fi trecute peste granița ungară.
După intrarea pe teritoriul românesc, cetățenii moldoveni erau preluați de către coordonatorul grupării infracționale, respectiv, F.V. care asigura transportul acestora până în Ungaria, respectiv până la Budapesta.
în situația în care grupul era mai mic, acestea erau cazate temporar la Popasul turistic R., situat, pe drumul european E. 60 în apropierea municipiului Oradea, loc identificat ca fiind un punct de întâlnire a membrilor rețelei.
După constituirea grupurilor, F.V. împreună cu C.M. și R.S., organizau deplasarea acestora în Ungaria, respectiv, Budapesta, trecerea frontierei efectuându-se prin punctul de trecere al frontierei Borș.
Pentru a se asigura că nu vor fi controlați de autoritățile maghiare, în fruntea coloanei se deplasa autoturismul condus de S.D., care avea rolul de a evita filtrele poliției maghiare și de a anunța prezența organelor de poliție pe traseu.
Astfel, în cursul anului 2002, traseul folosit de acest grup infracțional era următorul: Albița - Borș - Szolnok - Budapesta - autostrada M1 - Szekeș - Fehervar - Veszprem - Kormend - Vaszent Mihaly.
La ieșirea din ultima localitate, respectiv, la o distanță de 500 m se afla o pădure, în apropierea căreia erau debarcați cetățenii moldoveni. Aici erau preluați de Z.R. care avea rolul de călăuză și care la rândul lui era ghidat prin telefon de F.V. pentru a evita contactul cu autoritățile maghiare sau austriece.
După ce parcurgeau acest traseu, aproape de localitatea Gussing cetățenii moldoveni erau preluați de aceleași autoturisme care trecuseră frontiera legal.
în Italia, cetățenii moldoveni erau preluați de o conațională ce nu a fost identificată.
în cursul anului 2003, poliția de frontieră maghiară și austriacă au înăsprit măsurile de securitate, așa încât, la cererea lui F.V., călăuza R.Z. a căutat un alt traseu pentru trecerea frauduloasă a frontierei, așa încât, în cursul anului 2003, traseul folosit de grupul infracțional era Budapesta - Gyor - Csorna - Kapuvar - Nagycenk.
Cu ocazia deplasărilor efectuate pe teritoriul României și Ungariei, grupurile moldovene erau însoțite, fie de inculpatul R.S., fie de P.N. și C.M.
în data de 17 aprilie 2004, inculpatul R.S. a intrat în România prin punctul Albița și s-a îndreptat spre Simleu - Silvaniei. A intrat într-un bar unde a întrebat de F.V. și pentru că i s-a comunicat că acesta este la Satu Mare a plecat spre Zalău.
Fiind sesizate organele de poliție, inculpatul a fost capturat la intrarea în Zalău.
Din activitatea infracțională, inculpatul a realizat, în perioada 2002 - 2003, suma de 100.000 EURO reprezentând contravaloarea sumelor de bani achitate de migrați pentru transportarea și călăuzirea acestora în țări din spațiul Schengen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.S.
Prin decizia penală nr. 343 din 13 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpat și a desființat hotărârea atacată numai sub aspectul încadrării juridice dată faptelor și a cuantumului pedepselor aplicate, inculpatul fiind condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 din O.U. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.
S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.
în motivarea soluției, instanța de apel a reținut că activitatea infracțională de a face parte dintr-un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migrați, s-a derulat și în cursul anului 2002, dată la care nu era în vigoare Legea nr. 39/2003 așa încât infracțiunea săvârșită intră sub incidența art. 3 din O.U.G. nr. 112/2001 care, la acea dată, încrimina fapta.
Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 încriminează fapta cetățeanului român sau fără cetățenie ori inculpatul era cetățean moldovean și ca atare, infracțiunea comisă de el în condițiile acestei legi, se circumscrie elementelor constitutive ale art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul R.S. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prin motivele scrise, parchetul a susținut, în esență, următoarele:
- încadrarea juridică corectă a faptei de aderare sau sprijinire a unui grup organizat având ca obiect traficul de migrați comisă de inculpatul R.S., este în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 pe de o parte, pentru că această activitate infracțională s-a finalizat în anul 2003, sub imperiul Legii nr. 39/2003, iar pe de altă parte, pentru că, există o diferențiere esențială între cele două infracțiuni (prevăzută de art. 3 din O.U.G. nr. 112/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003) care constă în gradul de organizare al grupului (așa cum s-a realizat în speță) comparativ cu asocierea la care se referă art. 3 din O.U.G. nr. 112/2001.
- s-a mai susținut că datorită unei erori materiale instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, atâta timp cât, a fost sesizată cu judecarea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. 112/2001, iar în cursul judecății nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice.
- condamnând inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, instanța de apel a îngreunat situația inculpatului în propria cale de atac;
- nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001, impunându-se o soluție de achitare a inculpatului pentru această faptă, atâta timp cât, acesta este cetățean străin iar activitatea infracțională de recrutare a cetățenilor moldoveni nu s-a făcut pe teritoriul românesc ci pe cel al Republicii Moldova.
Prin motivele orale, recurentul inculpat R.S. a criticat pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei și aplicarea art. 81 C. pen.
Criticile formulate de parchet vor fi analizate în raport de dispozițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 171 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate numai în parte.
într-adevăr, instanța de apel a dat o greșită încadrare juridică uneia din faptele comise de inculpat și a aplicat alteia o pedeapsă nelegală. Pe de altă parte, instanța de fond a aplicat inculpatului, în mod greșit, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, cunoscând împrejurarea că acesta nu este cetățean român ci moldovean, aspecte sub care, în condițiile legii, aceste hotărâri vor fi supuse casării.
Este de necontestat, în raport de probatoriul administrat, că inculpatul R.S., împreună cu alte persoane, au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, condus de F.V., care a facilitat migrația ilegală în spațiul Schengen a persoanelor ce nu îndeplineau condițiile necesare pentru intrarea legală în acest spațiu.
Acest grup organizat a acționat, în perioada 2002 - 2003, fiecare membru executând propriile atribuții ce constau în racolarea cetățenilor moldoveni sau arabi ce doreau să migreze ilegal în țări din spațiul Schengen, organizarea cazării și a transportului pe teritoriul românesc sau maghiar, călăuzirea lor în scopul evitării autorităților maghiare și a patrulelor de poliție, până la debarcarea în Austria sau Italia.
în acest cadru organizat, inculpatul R.S. avea rolul de a facilita obținerea vizelor pentru cetățenii moldoveni de la reprezentanțele M.A.E. Ungar, de pe teritoriul Republicii Moldova, precum și de a coordona și transporta cetățenii moldoveni, ocupându-se de cazarea acestora în diferite localități din țară sau din Ungaria cât și de plata sumelor de bani, care prin R.Z. și V.I., ajungeau la F.V. conducătorul acestui grup infracțional.
Tot de necontestat este și faptul că activitatea infracțională desfășurată de acest grup s-a terminat, în toamna anului 2003, când au fost arestați F.V., R.Z., V.I. și S.D. (condamnați în altă cauză), inculpatul R.S. fiind arestat la 18 aprilie 2004.
Ori, în acest context, este evident că, inculpatul R.S., membru al grupului infracțional organizat a desfășurat o activitate infracțională comisivă continuă care s-a epuizat atunci când a încetat activitatea grupului și prin aceasta și a inculpatului R.S., respectiv, în decembrie 2003.
Pornind de la o calificare corectă a acestei activități infracționale drept o infracțiune comisivă continuă, cât și de la momentul la care aceasta a luat sfârșit se pot discerne, în mod corect, și consecințele juridice produse, între care, corecta aplicare a legii penale în timp.
în conformitate cu principiul activității legii penale cuprins în art. 10 alin. (1) C. pen., legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Aceasta înseamnă că activitatea infracțională continuă de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat desfășurată de inculpat începând din anul 2002 s-a continuat și s-a încheiat (decembrie 2003) sub imperiul Legii nr. 39/2003, care a fost publicată la 29 ianuarie 2003, intrând în vigoare la 1 martie 2003.
Potrivit art. 7 din această lege, inițierea, constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup constituie infracțiune și se pedepsește, ca atare.
în acest context de fapt și de drept, fapta inculpatului de a adera și sprijini grupul infracțional organizat și condus de F.V. prin coordonarea grupurilor de cetățeni moldoveni, racolarea lor, călăuzirea și transportarea în teritoriul românesc și maghiar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nu cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 112/2001, modificată prin Legea nr. 252/2002, așa cum greșit a reținut instanța de apel.
întemeiată este și critica vizând aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 252/2002.
într-adevăr, cu ocazia rejudecării, după desființarea hotărârii instanței de fond, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune, de la 2 ani la 2 ani și 6 luni, omițând că se află în calea de atac declanșată de acesta și în care, potrivit principiului cuprins în art. 372 C. proc. pen., nu i se putea crea o situație mai grea.
Pentru aceste considerente recursul declarat de parchet este fondat și potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite, hotărârile urmând a fi casate cu privire la încadrarea juridică a unei fapte și aplicarea unei pedepse nelegale.
Procedând la rejudecare, în aceste limite, inculpatului i se vor aplica pedepse la limita minimă legală a textului sancționator cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica formulată de parchet vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001, modificată prin Legea nr. 252/2002 este nefondată.
Astfel, art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001 modificată prin Legea nr. 252/2002 încriminează pe de o parte, acțiunea de racolare a unor persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, indiferent de teritoriul pe care are loc această acțiune și fără a pretinde subiectului activ, o anumită calitate; pe de altă parte, textul încriminează și organizarea unei asemenea activități pe teritoriul României de alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) al aceluiași text.
Ori, din probele administrate este evident că inculpatul a comis acțiuni care se cuprind în ambele variante prevăzute de text, deoarece a participat atât la racolarea unor cetățeni moldoveni, cât și la transportarea și organizarea lor pe teritoriul României. Aceste activități s-au desfășurat pe de o parte în scopul trecerii frauduloase a unor frontiere străine, iar pe de altă parte, în scop material propriu, ceea ce caracterizează atât conținutul cât și elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost corect condamnat.
Critica formulată de inculpat va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată pentru cele ce urmează.
Recurentului inculpat i s-au aplicat pedepse la limita minimă legală pentru fapte grave, dar în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat conduita anterioară comiterii faptelor deduse judecății și lipsa antecedentelor penale.
în consecință, nu se constată motive care să justifice reducerea pedepselor sub limita minimă legală, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe judiciare atenuante.
Pe de altă parte, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale nici pentru aplicarea art. 81 C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum a cerut recurentul inculpat.
Dar, recursul declarat de inculpat se va admite în baza aceluiași temei juridic, având în vedere că, instanța de apel a îngreunat situația acestuia în propria cale de atac, ceea ce conduce la reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 112/2001, modificată de Legea nr. 252/2002, prin rejudecare în limita casării.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2577/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2576/2005. Penal → |
|---|
