ICCJ. Decizia nr. 2577/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1594 din 13 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.M.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.M.T. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 4 mai 2004 la zi.
în baza art. 444 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei de 300 dolari S.U.A. și 350.000 lei.
A mai obligat inculpatul la un milion cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 3 mai 2004, inculpatul s-a întâlnit cu B.R.S., B.G. zis D. și cu un alt amic cunoscut sub porecla de P., toți consumatori de heroină, aceștia deplasându-se cu un taxi în zona discotecii M. pentru a cumpăra droguri de la un traficant care se numește P.P. Inculpatul s-a întâlnit cu P.P. de la care a cumpărat 8 doze de heroină cu suma de 2.300.000 lei, în timp ce ceilalți au rămas în taxi, drogurile urmând să fie consumate împreună.
Imediat după efectuarea tranzacției, a intervenit un echipaj de jandarmi, care supraveghease operațiunea.
Inculpatul a recunoscut că drogurile cumpărate erau destinate consumului împreună cu prietenii săi, instanța de fond reținând astfel vinovăția acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 43 din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M.T. și i-a menținut starea de arest a acestuia, deducându-i prevenția de la 4 mai 2004 la zi.
Instanța de control judiciar a înlăturat criticile apelantului privind cuantumul prea mare a pedepsei aplicate reținând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și de datele personale ale acestuia, care este recidivist.
Totodată, inculpatul I.M.T. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, la 17 ianuarie 2005, prin care a fost menținută starea de arest a acestuia, dar a declarat recurs și împotriva deciziei din apel pronunțată la 24 ianuarie 2005 de aceeași Curte de Apel București, secția I penală.
în cauză, s-a constituit dosarul nr. 1156/2005 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, acordându-se prim termen la 21 martie 2005. Pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al inculpatului recurent s-a acordat un nou termen de judecată la 18 aprilie 2005.
La termenul de judecată acordat, asistat fiind de apărător desemnat din oficiu, recurentul inculpat a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, menținându-și recursul împotriva deciziei penale nr. 43 din 24 ianuarie 2005, pronunțată de aceiași instanță în apel.
înalta Curte urmează să ia act de declarația de retragere a recursului formulat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 3854alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen.
în ce privește recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 43 din 24 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Curtea, în raport de cazul de recurs invocat prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că este nefondat.
înalta Curte urmează a înlătura criticile recurentului inculpat sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă față de persoana sa și circumstanțele reale în care s-au consumat faptele întrucât constată că instanța de fond și apoi și cea de control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca urmare, o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate, 2 ani și 6 luni închisoare, nu se justifică atâta timp cât au fost avute în vedere și evaluate corect de instanțe, pericolul social concret al faptelor comise, dar și persoana inculpatului, recidivist, cu o conduită corespunzătoare și o atitudine nesinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea va lua act de cererea de retragere a recursului declarat de inculpatul I.M.T. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, potrivit art. 3854alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen., iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de același inculpat împotriva deciziei nr. 43 din 24 ianuarie 2005 a aceleiași Curți de Apel.
în baza art. 38514 C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce perioada arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2572/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2570/2005. Penal → |
|---|
