ICCJ. Decizia nr. 2585/2005. Penal. Revocarea măsurii de siguranţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2585/2005
Dosar nr. 5628/2004
Şedinţa publică din 18 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 723 din 27 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revocare a măsurii de siguranţă a internării (provizorii) formulată de petiţionarul Ş.Şt. alin. (1) ca nefondată.
A mai fost obligat petiţionarul la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 569 din 18 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului apreciind că raportat la infracţiunea comisă de acesta, art. 20, raportat la art. 176 C. pen., la măsura dispusă de instanţa care a judecat această faptă respectiv internarea într-un instituit medical de specialitate până la însănătoşire în baza art. 114 alin. (2) C. pen. şi confirmată ulterior conform art. 162 C. proc. pen. şi faţă de stadiul actual al sănătăţii petentului conform adresei de sănătate mintală, nu se justifică revocarea acestei măsuri.
Apelul declarat de petent împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia penală nr. 509/ A din 2 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2742 din 6 iunie 2003, a admis recursul petiţionarului, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, apreciind că revocarea măsurii poate fi analizată numai pe baza unei alte expertize medico-legale psihiatrice, nu numai pe baza unor adrese, adeverinţe sau certificate medicale care atestă că petiţionarul urmează tratamentul prescris, iar starea sănătăţii s-a ameliorat.
Instanţa de fond, rejudecând cauza a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
În raport de expertiza medico-legală psihiatrică depus, în luna mai 2004, s-a reţinut că petiţionarul Ş.Şt. a fost internat în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 la Spitalul Al. Obregia cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă cronică. Din cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză a mai rezultat că petiţionarul este pensionat medical, cu gradul II de invaliditate că acesta locuieşte cu mama sa şi are manifestări violente.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, având în vedere diagnosticul de schizofrenie cronică în evoluţie deteriorativă şi faptul că petiţionarul prezintă periculozitate socială, a respins cererea, ca nefondată, şi a obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 640 din 7 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petiţionarul Ş.Şt. înlăturând criticile acestuia, în sensul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este greşită întrucât cererea nu mai îndeplineşte cerinţele art. 437, raportat la art. 161 şi art. 162 C. proc. pen., şi deci nu se mai justifică internarea medicală.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată petiţionarul, în termen legal, a formulat recurs reiterând motivele susţinute în faţa instanţei de fond şi a celei de control judiciar.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate prin recursul petiţionarului se constată că instanţa de fond, precum şi cea de control judiciar au apreciat în mod corect atunci când au dispus respingerea cererii de revocare a măsurii de siguranţă, prevăzută de art. 114 C. pen., justificată de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmită la 16 februarie 2004 şi depusă în dosarul de fond în luna mai 2004.
Potrivit art. 114 alin. (1) C. pen., când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire.
Or, din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că ultima internare a petiţionarului s-a făcut la Spitalul Al. Obregia în perioada 16 februarie 2004 – 1 aprilie 2004 fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă cronică.
De asemenea, mai rezultă faptul că boala petiţionarului a debutat în anul 1990, iar ulterior acesta a fost internat în repetate rânduri la Spitalul Al. Obregia, punându-i-se diagnosticul de schizofrenie încă din anul 1993. În final expertiza a concluzionat că petiţionarul suferă de schizofrenie paranoidă cronică în evoluţie deteriorativă şi că prezintă periculozitate socială.
Faţă de considerentele mai sus expuse şi analizând hotărârile pronunţate în cauză, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.Şt. împotriva deciziei penale nr. 640 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2531/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2592/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
