ICCJ. Decizia nr. 2520/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2520/2005
Dosar nr. 1681/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1604 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat-o pe inculpata C.C.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 243/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicaţiunea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a menţinut starea de arest a inculpatei, şi a fost dedusă prevenţia de la 16 iulie 2004, la zi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în baza probelor administrate atât în faza urmăririi penale cât şi în instanţă că, la 15 iulie 2005, în urma unui denunţ a fost identificată în locuinţa sa inculpata care vânduse două doze de heroină denunţătorului S.D.M. Asupra inculpatei a fost găsită suma de 500.000 lei contravaloarea drogurilor încasată de la acelaşi denunţător.
Apelul declarat de inculpată pentru reducerea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 120 din 21 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 424/2005.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, nemotivat, inculpata C.C. care în faţa instanţei a cerut reducerea pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.
Critica este neîntemeiată, iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (periculozitatea deosebită a faptei, frecvenţa mare a acestui gen de infracţiune, riscul proliferării consumului prin oferirea de către inculpată a drogurilor de mare risc). În acelaşi timp s-a dat eficienţă prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., atunci când s-a redus pedeapsa la jumătate din cea prevăzută de textul incriminator şi când s-a avut în vedere că inculpata, infractor primar, a avut o atitudine cooperantă atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii. Astfel fiind, sentinţa tribunalului ca şi Decizia curţii de apel sunt legale şi temeinice, în cauză nejustificându-se o altă reducere a pedepsei, pedeapsa aplicată fiind de natură a realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele ce preced, instanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 120 din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2004 la 14 aprilie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2501/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2531/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
