ICCJ. Decizia nr. 2593/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 34 din 23 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 79/P/2004.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut în fapt următoarele:
Petiționarul D.A. prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, trimisă ulterior la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorului B.G., președintele Secției civile de la Tribunalul Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în fapt, petiționarul arată că, prin decizia nr. 36 din 21 ianuarie 1999, SC E. SA Piatra Neamț i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, potrivit art. 130 lit. i) C. muncii.
Prin sentința civilă nr. 4392/2000, Judecătoria Piatra Neamț i-a respins, ca nefondată, contestația formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, hotărârea rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 1813 din 4 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3266/RC/2000.
Ulterior, petiționarul a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de control judiciar, cerere ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 44 din 2 martie 2004.
Petiționarul a apreciat că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea legilor în vigoare și a Constituției, cererea de revizuire îndeplinind cerințele prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și ca atare nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil.
Pe de altă parte, se susține încălcarea dreptului la apărare, deoarece la data când s-a judecat cererea de revizuire era internat în spital.
în atare condiții, petiționarul a formulat o contestație în anulare, pronunțându-se o hotărâre de respingere.
Ulterior, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sesizat cu plângerea penală formulată de petiționar împotriva magistratului B.G., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
De asemenea, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins plângerea petiționarului, formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul penal nr. 79/P/2004.
Față de soluția de respingere, petiționarul a formulat în continuare plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție care a fost îndreptată spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău, avându-se în vedere dispozițiile art. 2781C. proc. pen.
Instanța de fond, examinând plângerea petiționarului, a reținut că în dosarul civil nr. 1653/RC/2003 ce a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de D.A., instanța în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. pen., a respins-o, ca inadmisibilă, în condițiile în care nu s-a evocat fondul cauzei, nu s-au produs înscrisuri noi, probatoriul administrat fiind examinat atât la instanța de fond cât și la instanța de control judiciar.
Tribunalul Neamț, a reținut că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 15 aprilie 1999 depusă de petiționar, a fost cunoscută de completul investit cu soluționarea litigiului de muncă, neavând astfel caracterul unui înscris doveditor nou, de natură să conducă la reținerea unei situații de fapt și de drept diferită de cea stabilită inițial.
Cât privește încălcarea dreptului la apărare, instanța a reținut că s-au acorda șapte termene, la solicitarea petiționarului D.A., o situație similară constatându-se și cu prilejul judecării contestației în anulare.
Ca atare, magistratul B.G. împreună cu ceilalți membri ai completului de judecată care au soluționat cererea de revizuire, nu au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, astfel încât rezoluțiile pronunțate în cauză, sunt legale și temeinice.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul D.A., solicitând casarea acesteia și admiterea plângerii în condițiile prevăzute de art. 2781C. proc. pen.
Examinând recursul potrivit dispozițiilor art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată".
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesual penală, a stabilit, așadar, limite precise de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Pe de altă parte, se impune efectuarea de către organele judiciare competente a actelor premergătoare care au ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire au fost sesizate, existând astfel posibilitatea constatării unuia sau unora dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
în raport de datele concrete, nejustificându-se începerea urmăririi penale, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi penale. Examinând cauza sub acest aspect, se constată că magistratul B.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, neputându-se reține în sarcina acesteia săvârșirea vreunei fapte penale.
Atâta timp cât nu s-a constatat existența vreunui caz de incompatibilitate sau admiterea unei cereri de recuzare, judecătorul a procedat la soluționarea cauzelor civile cu care a fost investit, aplicând în fiecare caz în parte, litigiul de muncă, revizuirea, contestația în anulare, dispozițiile legale.
De asemenea, se constată că hotărârea instanței de fond prin care a fost soluționată contestația petiționarului D.A. a fost atacată cu recurs, fiind verificată de instanța de control judiciar atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acesteia.
Pe cale de consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A. împotriva sentinței penale nr. 34 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2571/2005. Penal → |
|---|
