ICCJ. Decizia nr. 2818/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 275 pronunțată la data de 14 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 277/2004, Tribunalul Tulcea a condamnat, printre alții, în temeiul prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. b) și c) C. pen., cu referire la art. 80 alin. (2) C. pen., pe inculpatul B.O.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., a prelungit măsura arestării inculpatului.
în temeiul prevăzut de art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului B.O.N., durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2004 până la zi, 14 decembrie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut pe baza probelor ce au fost administrate în cauză că, la 11 ianuarie 2004, inculpații B.O.N., C.F., E.I.B. și N.V. s-au deplasat în Gara C.F.R. Tulcea oraș, cu intenția de a acosta persoane de la care să sustragă bunuri materiale.
La intrarea în gară, inculpații au întâlnit pe I.G. și F.D., pe care i-a acostat B.O.N. și E.I.B., iar C.F. și N.V. au rămas să asigure paza. B.O.N. și E.I.B. au amenințat victimele cerându-le banii ce-i au asupra lor, iar față de refuzul acestora, I.G. a fost lovit de cei doi inculpați, lovituri de pe urma cărora victima a și căzut.
Față de agresiunea exercitată asupra lui I.G., acesta a dat inculpaților suma de 50.000 lei, iar lui F.D. i-a fost luată suma de 50.000 lei și geaca din fâș în care se mai aflau 50 dolari S.U.A. și actul de identitate.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către B.O.N., care a solicitat o nouă individualizare a pedepsei, socotind că pedeapsa de 7 ani închisoare este prea mare.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, fiind în măsură să servească scopului coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul B.O.N., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată în raport cu circumstanțele sale personale și cu împrejurările în care s-a săvârșit fapta și a solicitat reducerea acestei pedepsei.
Recursul este nefondat.
în acest sens, la individualizarea pedepsei aplicate și la menținerea ei, instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare situată către limita minimă specială stabilită de legiuitor pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este de natură a realiza funcțiile și scopul acestei sancțiuni penale astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
în mod corect instanțele au avut în vedere împrejurările în care s-a comis tâlhăria, într-un loc public, pe timpul nopții, de mai multe persoane împotriva a două părți vătămate minore, ceea ce a conferit faptei un pericol social ridicat și care nu justifică o reducere a cuantumului pedepsei aplicate.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive și au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2830/2005. Penal → |
|---|
