ICCJ. Decizia nr. 2611/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 368, pronunțată la data de 22 decembrie 2003, în dosarul penal nr. 981/2003, Tribunalul Harghita, în baza art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
în baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.P., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată grațiată pedeapsa.
în baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Instanța a constatat culpa comună a inculpaților de câte 50 %.
Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, pe inculpatul C.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SA, sucursala județeană Harghita, către părțile civile B.I. și B.K. la plata a câte:
- 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânzile legale aferente;
- 50.000.000 lei daune morale părții civile B.I.;
- 35.000.000 lei daune morale părții civile B.K.
Au fost obligați inculpații, pe inculpatul C.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SA, sucursala județeană Harghita, la plata a câte:
- 23.842.287 lei cu dobânzile legale aferente, părții civile Spitalul Clinic de Recuperare Iași, reprezentat prin C.A.S. Iași;
- 830.775 lei cu dobânzile legale aferente, părții civile Spitalul Clinic Universitar Sf. Spiridon, reprezentat prin C.A.S. Iași;
- 4.115.510 lei cu dobânzile legale aferente părții civile Spitalul Clinic Județean Mureș, reprezentat prin C.A.S. Mureș.
Instanța a constatat că Spitalul orașului Gheorgheni, reprezentat prin C.A.S. Harghita, nu s-a constituit parte civilă.
Au fost obligați inculpații, pe inculpatul C.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SA, sucursala Județeană Harghita, să plătească câte 16.016.007 lei, cu dobânzile legale aferente, cu titlu de despăgubiri civile părții civile SC C. SRL Iași.
A fost respinsă cererea părților civile privind instituirea sechestrului asigurator pe bunurile inculpaților.
Au fost obligați inculpații, pe inculpatul C.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SA, sucursala Județeană Harghita să plătească câte 23.137.000 lei, cheltuieli de judecată părților civile B.I. și B.K.
Dat fiind culpa inculpaților, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.P. și I.P., la plata a câte 2.300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere ca situație de fapt următoarele:
La data de 31 octombrie 1999 , inculpatul C.P., conducând autoturismul între localitățile Ditrău și Lăzarea, fiind orbit de farurile unui autoturism din sens invers, prin manevra efectuată și neobservarea unui atelaj lipsă conduc de inculpatul I.P., fără nici-un fel de lumini de avertizare, a intrat în coliziune atât cu autoturismul condus regulamentar de partea civilă B.I. cât și cu căruța, producându-se astfel vătămări corporale și distrugeri de bunuri.
Situația de fapt a rezultat din analiza probelor efectuate (declarațiile inculpaților, părților civile, martori, acte, expertize tehnice, expertize medico-legale, procese-verbale, planșe foto).
Instanța a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prin conducerea greșită a unui autoturism, precum și pentru cea pentru circulația pe drumurile publice fără avertizări luminoase.
Inculpații au fost condamnați și obligați la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare statului.
Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia penală nr. 156/ A pronunțată la data de 24 septembrie 2004 în dosarul penal nr. 111/2004 a decis:
Admite apelurile declarate de părțile civile B.I. și B.K., SC C. SRL și Spitalul Clinic de Recuperare Iași, împotriva sentinței penale nr. 368 din 22 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 981/2003.
Desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
în baza art. 14 și art. 16, raportat la art. 346 C. proc. pen., obligă inculpații (pe inculpatul C.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente A. SA, sucursala Harghita) să plătească următoarele sume de bani:
- 60.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânzile legale aferente în favoarea părților civile B.I. și B.K., în loc de 30.000.000 lei fiecare inculpat;
- 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale pentru partea civilă B.I., în loc de 50.000.000 lei, fiecare inculpat;
- 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B.K., în loc de 35.000.000 lei fiecare inculpat;
- 37.032.014 lei cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânzile legale, în favoarea părții civile SC C. SRL Iași, în loc de 16.016.007 lei fiecare inculpat;
- 47.684.574 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânzile legale, în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Recuperare Iași, reprezentat de C.A.S. Iași, în loc de 23.842.287 lei fiecare inculpat.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.P., împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă inculpații la plata sumei de 600.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, în favoarea statului.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Instanța de apel a menținut sentința în cea mai mare parte, corectând doar despăgubirile acordate SC C. SRL Iași, sub aspectul corectei aplicări a dispozițiilor art. 1003 C. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât inculpații C.P. și I.P., cât și asigurătorul SC A. SA, sucursala Harghita.
Recurentul I.P. a solicitat casarea ambelor hotărâri în raport de motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat, deși nevinovat, rejudecarea și achitarea cu consecința exonerării de la plata despăgubirilor civile.
Cum din probele administrate a rezultat contrariul celor pretinse, recursul apare ca nefondat, situația de fapt, încadrarea juridică și aplicarea pedepsei fiind corespunzătoare realității și legii.
Recurentul C.P. a criticat scris hotărârea de apel și sentința sub trei aspecte:
1) Soluționarea cauzelor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor privind competența, întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 nu mai avea calitatea de polițist [(art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
2) Greșit a fost obligat să suporte cheltuieli judiciare către părțile civile, cauzate de soluționarea cererii de strămutare [(art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
3) Greșita reținere a întinderii culpei în producerea accidentului, a sa fiind mai redusă [(art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)].
Criticile recurentului C.P. nu sunt fondate.
La data săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea calitatea de subofițer de poliție astfel încât competența soluționării cauzei (urmărire penală etc.) era a instanțelor militare.
La data de 24 august 2002, a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului care, în art. 64 stabilește dispoziții procedurale de ordin penal în materia infracțiunii comise de polițiștii care devin funcționari publici.
Corect Tribunalul Militar Cluj și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Harghita, instanță competentă egală în grad, deoarece în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul conducând autoturismul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind șoferul comandantului I.P.J. Harghita care în acea zi transporta pe generalul N.I. (era în exercitarea atribuțiilor de serviciu chiar dacă a folosit alt autoturism decât cel de serviciu, având importanță activitatea, iar nu mijlocul prin care ea se realiza).
în ceea ce privește cheltuielile judiciare la care recurentul a fost obligat, acestea au fost stabilite corespunzător probatoriului aflat la dosar.
Cu privire la întinderea culpei în producerea accidentului, instanța a apreciat corect că cei doi inculpați sunt egal vinovați, C.P. a circulat cu o viteză neadaptată la spațiul frontal de vizibilitate, încălcându-se astfel dispozițiilor art. 19 și art. 48 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, iar I.P. a circulat pe timp de noapte cu un atelaj fără felinar și elemente reflectorizante, încălcând astfel dispozițiile art. 55 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966.
Criticile fiind neîntemeiate, recursurile inculpaților urmează a fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Partea responsabilă civilmente asigurătorul SC A. SA Harghita, în recursul declarat, arată că față de modificarea sentinței în apel se consideră îndreptățită a le critica pentru nelegala sa obligare la despăgubiri, într-un mod și cuantum care încalcă legea aplicabilă în cauză [(art. 38515 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată și sentința în raport de această critică, constată următoarele:
SC A. SA, sucursala Harghita a fost obligată în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul C.P. la următoarele plăți:
- 60.000.000 lei și dobânzile legale aferente, despăgubiri materiale către părțile civile: B.I. și B.K.;
- 100.000.000 lei daune morale lui B.I.;
- 70.000.000 lei daune morale lui B.K.;
- 47.684.574 lei și dobânzile legale, despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Recuperare Iași.
Accidentul produs, izvor al obligațiilor de despăgubire, a avut loc, la data de 31 octombrie 1999, când în vigoare era aplicarea Legii nr. 136/1995 art. 53 și H.G. nr. 906/1998 art. 9.
Potrivit acestor texte, limitele, în care se convenise prin asigurare, în acel an, că pot fi despăgubiți asigurații se situau în următoarele limite:
- 500.000 lei-110.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori distrugere a bunurilor, pentru pagube directe și indirecte de peste 500.000 lei;
- până la 40.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 110.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii, fără caracter patrimonial.
Acestea sunt sumele ce se acordă pentru daunele consecință a accidentării de autovehicule survenite în anul 1999.
Pct. 4 al alin. (5) din amintitele norme tehnice, prevede expres că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute de actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei.
Așadar, drepturile persoanelor păgubite se exercită în totalitate împotriva celor răspunzători de cauzarea pagubei, conform art. 998 C. civ., și chiar direct împotriva asigurătorului dar numai în limitele obligației acestuia, conform raporturilor de asigurare în temeiul legii speciale a asigurărilor.
Rezultă deci că în mod greșit societatea de asigurări a fost considerată parte civilmente responsabilă, neexistând nici-un fel de prepușenie și pentru totalitatea despăgubirilor materiale și morale, cu depășirea limitelor răspunderii sale, deci cu încălcarea legii.
Pentru aceste considerente recursul asigurătorului, terță persoană interesată, fiind întemeiat, urmează a fi admis cu reținerea spre rejudecare a acestui aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
în consecință, din despăgubirile materiale și daunele morale acordate, societatea de asigurări va plăti doar câte 40.000.000 lei fiecare dintre părțile civile B.I. și B.K.
Restul despăgubirilor cuvenite vor fi plătite direct de către cei doi inculpați, în așa fel încât totalul sumelor plătite să fie egal cu al celor cuvenite.
Totalizând sumele cuvenite, rezultă următoarele:
60.000.000 lei (plus dobânda legală) + 100.000.000 lei + 70.000.000 lei + 47.684.574 = 277.684.574 lei (plus dobânda legală la 60.000.000 lei)
Din această sumă, 230.000.000 lei datorată soților B., va fi suportată: 80.000.000 lei (40.000.000 x 2) de către SC A. SA, sucursala Harghita și restul de 150.000.000 lei, de către inculpații C.P. și I.P. în solidar, ca și suma de 47.684.574 lei, datorată părții civile Spitalul universitar Iași.
Conform art. 191 și art. 192 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2605/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2603/2005. Penal → |
|---|
