ICCJ. Decizia nr. 2603/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 301, pronunțată la data de 5 aprilie 2004, în dosarul penal nr. 7666/2003, Tribunalul Dolj, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul Sorescu Alexandru, pentru infracțiunea de omor calificat, în baza art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen., la 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 17 iunie 2003 la zi.
S-au confiscat bucata de fier (priponul de cal și 3 araci), în sensul art. 118 lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt, s-au reținut următoarele:
în dimineața zilei de 17 iulie 2003, atât partea vătămată cât și inculpatul și-au dus vitele la păscut, acestuia părându-i-se că M.M. a intrat cu animalele pe terenul său cultivat cu porumb. în realitate, animalele se aflau pe terenul învecinat cu tarlaua de porumb. Inculpatul i-a strigat părții vătămate să-și scoată animalele și în același timp a proferat amenințări cu lovirea în momentul când se vor întâlni. Ceva mai târziu, când au ajuns acasă, inculpatul a aruncat în victimă cu câțiva araci și deoarece nu l-a nimerit, acesta a sărit gardul înarmat cu o bucată lungă de fier și l-a lovit în partea stângă a capului. Cum soția victimei i-a sărit în apărare, a lovit-o și pe aceasta peste picioare și apoi din nou, pe victima căzută. Cu privire la decesul ce a survenit, raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.M.L. Craiova a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a produs prin lovirea cu un corp dur, pe fondul cardiopatiei ischemice, ce au determinat stopul cardiac.
Instanța, pentru a reține această situație, a avut în vedere probele administrate și anume: raportul medico-legal avizat, declarațiile părților civile și ale inculpatului, precum și ale martorilor audiați. Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare sau că a săvârșit o lovire cauzatoare de moarte, nu un omor.
în drept, s-a constatat că, prin modul în care și-a conceput și organizat activitatea infracțională, exprimările anterioare, lovitura mortală aplicată și locul unde s-a produs agresiunea, inculpatul a comis un omor calificat cu premeditare și în loc public.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 324, pronunțată la 14 decembrie 2004, în dosarul nr. 822/P/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, motivat pe apărările corect înlăturate de instanța de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17, 18 și 171 C. proc. pen. El a solicitat casarea hotărârilor și rejudecarea cu reținerea unei situații de fapt și o încadrare juridică corespunzătoare și o pedeapsă just individualizată și în limitele infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele recursului, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că sub unele aspecte, recursul este fondat, după cum se va arăta:
încadrarea juridică dată faptei este greșită, nu pentru că este aceea de lovituri cauzatoare de moarte sau omor săvârșit sub imperiul legitimei apărări sau al provocării, dar pentru că este o infracțiune de omor simplu, nu comis cu premeditare și în loc public.
Din probele administrate, la o analiză atentă, se observă că locul agresiunii a fost terenul agricol aflat în continuarea gospodăriei victimei, fiind proprietatea acestuia.
Acest teren nu poate fi considerat loc public, fiind o proprietate privată și neexistând niciuna din ipostazele prevăzute de art. 152 C. pen.
Expresia amenințătoare a inculpatului "te fac eu", aruncarea de araci în victimă, urmată de lovirea acesteia cu un fier nu pot constitui conținutul unei premeditări.
Aceste împrejurări nu reprezintă reflectarea unei chibzuințe, a conceperii unui plan de acțiune.
în cauză, nu-și găsesc aplicarea nici legitima apărare sau depășirea acesteia și nici provocarea.
Incidentul a avut o desfășurare în două etape, ambele fiind declanșate de inculpat. Conflictul a început cu admonestarea victimei de către inculpat și apoi, de gestul acestuia de a arunca cu bețe (araci), urmat de aplicarea loviturii cu fierul.
Victima sau soția acestuia, prin nimic nu au determinat atitudinea inculpatului, aflat de altfel, în eroare cu privire la păscutul animalelor în tarlaua sa de porumb, și nici nu au întreținut-o.
Nu a existat nici atac din partea victimei pentru ca să fi devenit necesară apărarea de către inculpat.
Cât privește atitudinea subiectivă a inculpatului, cu ocazia aplicării unei lovituri cu o bucată de fier în capul victimei, suficientă cât să producă decesul, nu se poate reține praeterintenția ci intenția indirectă, întrucât chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut posibilitatea omorârii și a acceptat-o. Se impune o precizare și cu privire la legătura cauzală dintre efect și cauză. Concluziile raportului medico-legal sunt în sensul că decesul s-a produs datorită insuficienței cardiace apărută pe fondul unei cardiopatii ischemice, ca urmare a șocului fizic și psihic creat de lovitura primită.
Așadar, instanțele au reținut corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, urmând ca prin admiterea recursului sub acest aspect, să fie înlăturate dispozițiile privind premeditarea și săvârșirea în loc public, fixându-se o pedeapsă corespunzătoare în limitele infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., cu respectarea criteriile din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Sub aspectul laturii civile nu se impun corecții, rezolvarea dată fiind în concordanță cu dispozițiile legale.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a se admite recursul inculpatului numai sub aspectul corectării încadrării juridice, cu urmarea reducerii pedepsei ce-i va fi aplicată.
S-au menținut deci celelalte dispoziții ale hotărârilor și s-a dedus la zi deducerea prevenției, la care obligă dispozițiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2595/2005. Penal → |
|---|
