ICCJ. Decizia nr. 2791/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2791/2005
Dosar nr. 758/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 479 din 16 iunie 2004, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaţilor:
- C.A.G. la pedepsele de:
- 3 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 7 luni închisoare.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului graţierii cu privire la pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 603/1998 a Judecătoriei Turda, pedeapsă care a fost cumulată la rezultanta de 3 ani şi 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare.
- G.A. la pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- P.A. la pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- T.C.I. la pedepsele de:
- 3 ani şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 5 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
- C.C. la pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestul preventiv cu începere de la 20 decembrie 1999 la 17 februarie 2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a echivalentului în lei, la data executării, a sumei de 1000 mărci germane, obligându-l pe inculpatul C.I. să plătească această sumă.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 600.000 lei, obligându-l pe inculpatul T.C.I. să plătească această sumă.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate SC I.S.C.T. SA, judeţul Cluj, în sumă de 51.395.000 lei a fost integral recuperat.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.C. la 10.450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 450.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii C.A.G., G.A., P.A. şi T.C.I. la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii decembrie 1999, inculpatul C.C. s-a înţeles cu inculpatul C.I. să sustragă inox de la partea vătămată SC I.S.C.T. SA, în noaptea de 3 decembrie 1999.
Cei doi inculpaţi au stabilit ca inoxul să fie scos din incinta societăţii prin perimetrul paznicului T.C.I., postul de pază nr. 13 (P.) fiind mai izolat, iar plăcile de beton ale gardului sunt detaşabile.
Inculpatul C.I. a luat legătura cu paznicul T.C.I. relatându-i despre planul de a sustrage inox şi propunându-i acestui inculpat să-i ajute, propunere cu care inculpatul T.C.I. a fost de acord solicitându-i coinculpatului C.I. pentru faptul că le facilitează scoaterea inoxului prin perimetrul său de pază suma de 600.000 lei.
Fiind de acord cu acea sumă inculpatul C.I. i-a dat inculpatului T.C.I. 350.000 lei, diferenţa până la 600.000 lei urmând să fie dată în noaptea când vor sustrage inoxul.
În aceeaşi zi, inculpatul C.I. a luat legătura prin numitul HG (dispărut în prezent) cu martorul B.I., proprietarul unei autoutilitare marca Breifort, şi fiind prezentat de către HG, inculpaţilor C.I. şi C.C., s-au înţeles ca în schimbul sumei de 500.000 lei să efectueze un transport de materiale de la Câmpia Turzii la Sibiu, fiind asigurat că se va face o livrare de materiale în condiţiile legii, către firma G.T. din Sibiu.
În noaptea de 3 decembrie 1999, inculpatul C.I. însoţit de martorul B. s-au prezentat la punctul de pază al inculpatului T.C.I., martorul B. auzind când inculpatul T.C.I. a solicitat o anumită sumă de bani inculpatului C.I., şi întrebat fiind de ce trebuie să-l plătească pe paznic, inculpatul C.I. spunându-i că achiziţionează marfa sub preţul practicat de combinat.
Inculpatul C.I. şi martorul B. au aşteptat până la 5 dimineaţa, ca inculpatul C.C. să aducă cu motostivuitorul marfa promisă, însă cum în acea noapte, inculpatul C.C. nu a adus marfa, inculpatul T.C.I. le-a spus celor doi (C.I. şi B.) să vină în noaptea următoare când va avea loc livrarea. Se pare că inculpaţii C.C. şi T.C.I. lucrau „pe aceeaşi mână de mai mult timp" fiindcă în data de 4 decembrie 1999, când inculpatul C.I. îl căuta şi-l întreba pe inculpatul C.C. de ce nu a adus marfa în noaptea de 3 acesta îi spune să vină în noaptea de 4 că sigur va aduce acea marfă, iar în noaptea de 4 când s-au prezentat la postul de pază al inculpatului T.C.I., în jurul orelor 23,00, au aflat de la paznic că se mai aflau la furat inox din combinat, încă două persoane, G.A. şi P.A., cei doi erau cu autoturismul ARO 320, proprietate a inculpatului P.A., în noaptea de 4 decembrie 1999 lucra pe schimbul III, fiind angajatul părţii vătămate.
Inculpatul T.C.I. a cerut inculpatului C.I. diferenţa de bani până la suma de 600.000 lei, astfel, în prezenţa martorului B., inculpatul C.I. a dat inculpatului T.C.I. suma de 200.000 lei în bancnote de câte 50.000 lei.
Împreună cu inculpatul C.I. şi martorul B. se mai afla şi numitul HG
Înainte de a fi adusă marfa cu motostivuitorul, inculpatul C.I. a discutat cu inculpatul P.A., cerându-i să-i vândă lui inoxul cu suma de 10.000 lei/kg, însă inculpatul P.A. i-a solicitat toată suma pe loc, invitându-l pe inculpatul C.I. în secţie să-i arate marfa. Tranzacţia celor doi nu s-a finalizat, inculpatul C.I. neavând banii pentru a achita marfa inculpatului P.A.
În jurul orei 3,00, inculpatul C.C. a adus inoxul cu motostivuitorul, a încărcat autoutilitara condusă de martorul B., iar din cauza greutăţii aceasta s-a defectat, iar pentru a porni autoutilitara, inculpatul G.A. a tractat-o cu ARO-ul inculpatului P.A.
Inoxul a fost luat din ţarcul unităţii şi transportat până la gard cu motostivuitorul marfa sustrasă, şi după ce au detaşat din gard plăcile, inculpatul C.C. a încărcat cele două autovehicule cu motostivuitorul. În planşele fotografice se observă traseul pe care s-a deplasat cu motostivuitorul de la ţarc până la porţiunea de gard detaşabilă, unde se află şi o pată de ulei.
În timp ce martorul B. transporta marfa sustrasă la locuinţa martorilor S.A. şi A., cărora inculpatul C.I. le-a cerut cu o zi înainte să-i permită să depoziteze în curte nişte ţeavă, au fost opriţi de o patrulă a poliţiei din care făceau parte plt. T.Şt. şi F.I., ocazie cu care au fost depistate 8 tuburi de inox cu o lungime de 8 m.
Inculpatul C.I. era însoţit şi de numitul H.M. şi pentru a nu face cunoscută fapta lor, inculpatul C.I. a oferit celor doi poliţişti 1.000 mărci germane spunându-le că-i va denunţa şi pe ceilalţi hoţi de la combinat.
Pentru a-i prinde şi pe ceilalţi care au furat din combinat, cei doi poliţişti au acceptat formal oferta inculpatului C.I., raportând imediat ofiţerului de serviciu despre ofertă şi urmărirea celuilalt grup de hoţi.
Cei doi poliţişti l-au lăsat pe inculpatul C.I. şi s-au îndreptat spre combinat, locul indicat de inculpat, şi când au ajuns la poarta păzită de inculpatul T.C.I., lângă acest inculpat se aflau inculpaţii G.A. şi P.A.
Cei doi poliţişti au reuşit să-l legitimeze pe inculpatul P.A., inculpatul G.A. reuşind să fugă.
Cei doi poliţişti au văzut materialele sustrase în autovehiculul ARO din apropierea postului de pază însă nu şi-au imaginat că şi inculpatul P.A. era implicat în furtul materialelor.
Autovehiculul ARO a pornit în trombă, fiind urmărit de cei doi poliţişti cu autoturismul proprietatea personală a plt. T., Dacia 1310, pe străzile Vasile Goldiş, Rapsodiei şi N. Titulescu, la capătul căreia subofiţerii l-au somat să oprească maşina, dar ARO-ul a luat-o pe câmp, situaţie în care plt. F. a executat foc de avertisment în plan vertical, trăgând apoi înspre roata maşinii, fără succes. ARO-ul a luat-o pe câmp înspre Viişoara, nemaiputând fi urmărit pe câmp cu autoturismul Dacia.
Organele de poliţie au ridicat urme de pneuri de la ARO-ul inculpatului P.A. care au fost expertizate, iar prin raportul de expertiză nr. 97479 din 20 decembrie 1999, se stabileşte: „Cele patru urme de pneuri ridicate de la faţa locului în cazul furtului comis în noaptea de 4decembrie 1999 de la SC I.S. SA Câmpia Turzii, au fost create de cele patru pneuri de la autoutilitara marca ARO 320, care este proprietate a lui P.A., din localitatea Viişoara.
Cei doi poliţişti s-au îndreptat spre Viişoara, localitate la 1 km de Câmpia Turzii şi în curtea numitului I.M., inculpatul P.A., în acea dimineaţă de 5 decembrie 1999, în jurul orelor 8,00, a fost depistat încercând să schimbe două cauciucuri şi astfel va putea ascunde urmele lăsate de roţile autovehiculului, prin montarea a două cauciucuri noi.
Verificându-se autovehiculul s-a constatat că suportul de fixare a şasiului este rupt recent, iar din bena autovehicului s-au ridicat fragmente de substanţă şi în urma expertizării (Raport de expertiză nr. 248451 din 17 februarie 2000) s-a stabilit că urmele de materiale ridicate din autoutilitara ARO 320, prezintă aceleaşi caracteristici fizico-chimice, mantă, culoare, natura impurităţilor, compoziţie chimică, cu urmele ridicate de pe o piesă din metal sustrasă şi găsită la locul faptei.
Bunurile sustrase cu autoutilitara ARO au fost abandonate pe câmp, fiind ridicate şi restituite părţii vătămate (dovada de restituire şi procesul-verbal de cântărire).
Inculpatul C.I. şi martorul B. arată că au fost predate inculpatului T.C.I. bancnote de 50.000 lei, patru bancnote, iar organele de poliţie au găsit şi ridicat de la inculpatul T.C.I. cele 4 bancnote, iar la sosirea organelor de poliţie, lângă inculpatul T.C.I. a fost găsit inculpatul P.A. (identitatea fiind stabilită în urma legitimării), şi aceasta imediat după comiterea faptei, aspect care infirmă susţinerea că inculpatul P.A. nu putea să părăsească postul.
În apropierea postului de pază, în perimetrul inculpatului T.C.I., se află, ţarcul cu piese de natura celor furate, iar pe gardul de sârmă ce împrejmuieşte ţarcul s-au găsit urme recente de tăiere, în zona tăiată găsindu-se şi piese. Între ţarc şi secţia oţelărie, de unde a venit inculpatul P.A., s-au constatat urme proaspete de transport a unor materiale, la care se adaugă urmele de detaşare a plăcilor de beton ale gardului, urmele de transport cu motostivuitorul a inoxului până la gard, urmele de pneuri şi pata de ulei.
Din declaraţia martorului I.M. atât din faza de urmărire penală cât şi din instanţă rezultă că în seara de 4 decembrie 1999, când a sosit acasă, autovehiculul ARO, proprietatea inculpatului P.A. lăsat la martor în curte, nu se mai afla în curte, că pe timpul nopţii de 4 decembrie 1999, acel autovehicul a lipsit din curte şi nu a fost adus decât spre dimineaţă, însă martorul nu a văzut cine a introdus autovehiculul în curte spre dimineaţă.
Mai arată martorul că autovehiculul ARO nu era luat din curtea sa decât de inculpatul P.A. s-au persoana încuviinţată de inculpatul P.A., cu alte cuvinte, aşa cum arată şi martorul, autovehiculul nu era luat din curte fără încuviinţarea inculpatului P.A.
Cei doi poliţişti care l-au depistat pe inculpatul C.I. în timp ce transporta marfa sustrasă cu autovehiculul martorului B., însoţit fiind şi de numitul HG, au profitat de întârzierea acestora, din pricina urmăririi grupului P.A. - G.A., a cercetării locului şi a ridicării bunurilor abandonate sau pierdute între Câmpia Turzii şi Viişoara, pe câmp, împreună cu fratele inculpatului C.C., respectiv C.C.A., au transportat inoxul sustras la firma G.T. din Sibiu, unde l-au vândut cu 2.300 mărci germane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.I., G.A., P.A., T.C.I. şi C.C., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, inculpatul C.I. a criticat soluţia sub aspectul netemeiniciei, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea sa, întrucât a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei.
Inculpaţii G.A., T.C.I., C.C. şi P.A. au criticat soluţia sub aspectul nelegalităţii, solicitând achitarea lor, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că au comis faptele reţinute în sarcina lor.
Prin Decizia penală nr. 6/ A din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.I., T.C.I., G.A., P.A. şi C.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii T.C.I., G.A., C.I. şi P.A.
În motivele scrise de recurs, inculpaţii T.C.I., P.A. şi G.A. au solicitat achitarea lor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, deoarece nu sunt autorii acestora.
La termenul de judecată din 27 aprilie 2005, procurorul a invocat excepţia nulităţii absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constând în nelegala compunere a instanţei de fond, respectiv completul a fost compus din doi judecători în loc de un judecător.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, întrucât instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, nu a fost comisă legal, situaţie neobservată de instanţa de apel.
Dispoziţiile Legii nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se aplică, conform art. 1, anumitor categorii de persoane, arătate în textul menţionat.
Art. 29 din aceeaşi lege, prevede că pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe, se constituie complete specializate.
Potrivit art. I din Partea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003, la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din doi judecători.
Din interpretarea textelor de lege menţionate, rezultă că numai în situaţia în care se va constata că o persoană trimisă în judecată, pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 254 – art. 257 C. pen., are şi una din calităţile sau funcţiile arătate în Legea nr. 78/2000 şi Legea nr. 161/2003, completul de judecată va fi format din doi judecători.
Cum, inculpaţii nu făceau parte din nici o categorie la care face referire Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, pentru infracţiunile de dare de mită şi luare de mită, reţinute în sarcina lor, instanţa de fond trebuia să fie compusă, potrivit legii, conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, care erau în vigoare la data judecăţii în fond a cauzei şi anume, în complet format de un singur judecător.
Or, în cauză, instanţa Tribunalul Cluj care a pronunţat sentinţa penală nr. 479 din 16 iunie 2004, a fost constituită din doi judecători, deşi nu s-a reţinut săvârşirea nici uneia din infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Cum încălcarea dispoziţiilor referitoare la compunerea instanţei atrage, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută a hotărârilor pronunţate în cauză, iar această încălcare a legii nu poate fi înlăturată decât prin casarea acestora şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţi să fie admise, se vor casa ambele hotărâri şi se va trimite cauza la Tribunalul Cluj, pentru rejudecare, în complet legal constituit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate deinculpaţii T.C.I., G.A., C.A.G. şi P.A. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 479 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Cluj, secţia penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.A.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2790/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2793/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
