ICCJ. Decizia nr. 2828/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2828/2005
Dosar nr. 845/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 627 din 30 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2297/2004 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul Ţ.D.
A fost obligat revizuientul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 noiembrie 2004, condamnatul Ţ.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 103 din 18 iunie 1998 a Tribunalului Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 3524 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, motivând că s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, necunoscute de instanţă, în sensul că cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv organele de poliţie în locul procurorului, iar unele înscrisuri care au servit ca temei al hotărârii au fost declarate false, în sensul că actele medicale nu poartă ştampila medicului legist şi semnătura acestuia, susţinând, totodată, că i s-a respins în mod nejustificat cererea de recalculare a alcoolemiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului vizat prin cererea de revizuire, tribunalul a constatat că prin sentinţa penală menţionată, inculpatul Ţ.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., două infracţiuni şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu executarea în condiţiile art. 81 C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 24 iulie 1997, după ce a consumat băuturi alcoolice şi a provocat scandal la benzinăria C. din Piteşti, a insultat doi subofiţeri de poliţie aflaţi în exerciţiul funcţiunii, iar după recoltarea probelor biologice s-a stabilit că a avut o alcoolemie de 1,30 gr. %o. Recoltarea probelor biologice s-a făcut după depistarea inculpatului în trafic de către un alt echipaj de poliţie, după primul incident.
Prin Decizia penală nr. 213/ A din 29 octombrie 1998 a Curţii de Apel Piteşti au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului şi inculpatului, iar prin Decizia penală nr. 3524/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul parchetului, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 33 lit. b) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., fiind respins, totodată, ca nefondat, recursul inculpatului.
Susţinerea revizuientului în prezenta cauză, că actele medicale sunt declarate false, s-a apreciat ca neîntemeiată, nefiind nici o dovadă în acest sens, cum ar fi o hotărâre sau o ordonanţă a procurorului.
Cât priveşte celelalte motive, tribunalul a considerat că acestea vizează încălcări de procedură sau probatorii în apărarea sa care puteau fi semnalate şi îndreptate în căile ordinare de atac.
Deoarece, nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi la care se referă art. 394 lit. a) C. proc. pen., sau alte motive care să se încadreze într-unul din cazurile reglementate la lit. b) – e) ale aceluiaşi articol, cererea revizuientului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, în motivele invocate în scris şi susţinute oral, precizând că nu a fost legal citat, în sensul că nu a primit personal citaţia atunci când cauza, având ca obiect prezenta revizuire, a fost judecată în primă instanţă, iar pe fond, a solicitat admiterea cererii sale de revizuire, aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia penală nr. 29/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 89/P/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Ţ.D. împotriva sentinţei penale nr. 627 din 30 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2297/2004, fiind obligat apelantul revizuient la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel analizând procedura de citare, la instanţa de fond, când i-a fost respinsă cererea de revizuire a constatat că există dovada de îndeplinire a procedurii de citare consemnându-se în procesul-verbal că a fost primită citaţia de către mama revizuientului, la adresa indicată în cererea de revizuire, comuna Morăreşti, judeţul Argeş, aceasta semnând personal de primire.
În această situaţie, critica vizând faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nu a putut subzista, o atare citare făcându-se conform legii, mai exact potrivit prevederilor art. 179 alin. (1) C. proc. pen.
Nici pe fondul cauzei motivele invocate nu au putut fi primite, deoarece ele exced cadrului procesual instituit de prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. pen., nici unul dintre motivele invocate de revizuient şi anume că, actele medicale sunt declarate false, că a fost efectuată cercetarea penală de către un organ necompetent, că i s-a respins nejustificat cererea de recalculare a alcoolemiei, nefiind incidente prevederile articolului mai sus menţionat.
Aşa fiind, în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire şi, în consecinţă, iar soluţia a fost apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat Ţ.D., criticând-o, arătând în scris că şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi c) C. proc. pen., deoarece a descoperit că buletinele de analiză prin care i-a fost stabilită alcoolemia nu poartă parafa şi ştampila medicului legist, considerând cele două buletine de analiză sunt false şi chiar dacă nu ar fi false ele nu întrunesc toate elementele cerute pentru astfel de acte. Se apreciază că este drept că poartă ştampila unităţii sanitare şi a celui (celei) care a efectuat proba, dar acest lucru arată locul şi cine a lucrat, nefiind întărit de părerea unui medic legist fiind lucrate de aceeaşi persoană care anterior nu a vrut să semneze sau nu i-a fost prezentat certificatul pentru a fi semnat şi deşi a făcut două sesizări la parchet nu au fost făcute referiri la autenticitatea celor două certificate. Totodată revizuientul condamnat a mai precizat că şi-a întemeiat cererea de revizuire şi pe dispoziţiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., deoarece cercetarea în cazul infracţiunilor de ultraj se poate face numai de procuror, declaraţiile martorilor fiind date în faţa poliţiştilor părţi vătămate, parchetul a luat declaraţii după câteva luni, astfel că cercetarea efectuată de poliţie este contrară legii, apreciind că şi certificatele medicale false ar intra şi sub incidenţa acestui temei al revizuirii, că declaraţia martorului C.A. dată în faţa instanţei a fost modificată, toate aceste aspecte fiind menţionate în încheieri şi în memoriile depuse care însă nu au fost luate în considerare.
De asemenea, recurentul a mai arătat că a lipsit la data judecării cererii de revizuire la 30 noiembrie 2004, neprimind nici o citaţie prin care să fie încunoştinţat de termen şi deşi a criticat acest lucru şi la Curtea de Apel Piteşti nu a ţinut cont de acest lucru.
La motivele de recurs formulate, recurentul revizuient condamnat a anexat mai multe înscrisuri, respectiv fotocopiile unor sesizări către parchet, de pe unele recipise şi a unor adrese din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în sensul că, prin rezoluţia din 24 noiembrie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza referitoare la C.I. cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, C.F. şi C.R., cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de cercetare abuzivă, deoarece faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni şi a P.N.A.S.T.A. Piteşti prin care s-a comunicat petentului că faptele reclamate şi care privesc abuzuri comise de procurori şi poliţişti sunt de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, competenţa P.N.A. fiind aceea prevăzută de art. 13 din OUG nr. 24/2004, care se referă la alte infracţiuni, cuprinse în Legea nr. 78/2000.
Apărătorul revizuientului în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., iar faţă de dispoziţiile art. 394 lit. c) C. proc. pen., a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia, având în vedere motivele arătate de revizuient, respectiv faptul că în dosarul a cărui revizuire s-a solicitat, sunt înscrisuri false, iar un act medical nu poartă ştampila şi semnătura medicului legist.
Examinând recursul declarat de revizuientul Ţ.D. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe referitoare la motivele invocate de revizuientul condamnat şi în consecinţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de acesta.
Astfel, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a examinat toate criticile arătate de revizuient prin prisma cazurilor de revizuire invocate, evidenţiind faptul că acestea exced cadrului procesual al revizuirii, iar totodată referitor la lipsa de procedură de la data judecării cererii formulate s-a menţionat existenţa dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, la adresa indicată, consemnându-se că citaţia a fost primită de către mama revizuientului, aceasta semnând personal de primire.
Înalta Curte nu poate avea în vedere critica reiterată în recurs de revizuientul condamnat, cu privire la lipsa de procedură la judecarea cererii de revizuire, deoarece, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a revizuientului, procesul-verbal a fost semnat de mama revizuientului, iar adresa la care a fost citat era aceea indicată de revizuient în cererea formulată, astfel că au fost îndeplinite dispoziţiile art. 175 şi art. 179 C. proc. pen., instanţa de apel, apreciind corect ca fiind legal îndeplinită procedura de citare a revizuientului.
Totodată motivele de recurs invocate de recurentul revizuient privind modul de soluţionare a cererii de revizuire faţă de cazurile invocate nu se susţin, deoarece aprecierile referitoare la actele medicale că ar fi false, împrejurare nouă, descoperită ulterior judecării cauzei este infirmată de faptul că actele respective au fost avute în vedere iniţial de instanţe, nereprezentând fapte sau împrejurării noi, iar în ceea ce priveşte constatarea falsului acestora nu s-a dovedit prin nici un act procedural, respectiv hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului situaţia menţionată, astfel că în consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Pe de altă parte nici criticile referitoare la modificările apărute în declaraţia unui martor şi cu privire la cercetarea efectuată de un organ necompetent nu pot fi reţinute, deoarece nu se circumscriu condiţiilor impuse expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. b) - e) C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut o corectă analiză atât a motivelor de apel, cât şi a celor de revizuire învederate, faţă de toate condiţiile impuse de normele procedurale referitoare la cererea de revizuire în raport cu actele şi lucrările dosarului, pronunţând o decizie cu respectarea legii, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte verificând hotărârea pronunţată de curtea de apel nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Ţ.D. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Ţ.D. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2826/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2833/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
