ICCJ. Decizia nr. 2833/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2833/2005
Dosar nr. 1965/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare formulată de condamnata T.I., pe motive medicale, cu menţiunea că cele solicitate de inculpată nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata T.I., solicitând întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 169/ A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 673/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata T.I. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 31 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. 1981/2004, fiind obligată apelanta condamnată la 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel analizând actele şi probele din dosarul cauzei a reţinut că petenta T.I. se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 274 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3673 din 1 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză reiese că numita T.I. prezintă diagnosticul „Salpingoovarită cronică stângă. Vaginită posibil micotică. Dischinezie biliară. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Poate fi tratată în reţeaua A.N.P. cu respectarea indicaţiilor terapeutice. Nu se află în imposibilitatea executării pedepsei."
Faţă de împrejurarea că în raportul de expertiză medico-legală se precizează, fără echivoc, că afecţiunile de care suferă condamnata pot fi tratate în condiţii de detenţie, curtea de apel a apreciat că cererea formulată este nefondată, fiind respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnata T.I., criticând-o, arătând în scris, că i s-a făcut o nedreptate, fiindcă la cererea formulată nu i s-au depus toate actele de boală, această boală neputând fi tratată în penitenciar.
Apărătorul condamnatei, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Examinând recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen, executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de putea executa pedeapsa.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel a reţinut că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata T.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., este nefondată.
Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia condamnatei aflată în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal şi art. 329 alin. (2) C. pen. proxenetism, aplicată prin sentinţa penală nr. 274 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3673 din 01 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpata T.I., prin evaluarea concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală cu nr. A1/10.019/2004 din 24 decembrie 2004 al I.N.M.L. Mina Minovici.
Aşa cum rezultă din expertiza medico-legală efectuată au fost avute în vedere, atât documentele medicale, cât şi persoana condamnatei, fiind făcute consulturi medicale de specialitate la recomandarea comisiei, respectiv examen psihiatric, ecografie abdominală, concluzionându-se diagnosticul „Salpingoovarită cronică stângă. Vaginită posibil micotică. Dischinezie biliară. Tulburare de personalitate de tip antisocial", precum şi faptul că aceasta poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P cu respectarea indicaţiilor terapeutice, neaflându-se în imposibilitatea executării pedepsei.
Astfel, criticile formulate de recurenta condamnată nu pot fi reţinute, deoarece instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale faţă de concluziile raportului de primă expertiză medico-legală care a precizat că T.I. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, dat fiindcă afecţiunile de care aceasta suferă pot fi tratate în reţeaua A.N.P., actul medical, la rândul său fiind întocmit cu respectarea condiţiilor impuse de norme speciale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte verificând Decizia pronunţată de instanţa de apel nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2828/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2847/2005. Penal → |
|---|
