ICCJ. Decizia nr. 2815/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 465 din 11 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.O.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 299/2001 a Judecătoriei Buhuși, definitivă la 5 februarie 2002, prin decizia penală nr. 79 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară susmenționată.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2004, la zi.
A luat act că partea vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 14 și art.. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău suma de 193.000 lei, cheltuieli de transport al victimei T.I., în ziua de 28 martie 2002, din comuna Filipești, județul Bacău, la Spitalul Județean Bacău.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, inculpatul S.O.I., în după-amiaza zilei de 28 martie 2002, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri l-a lovit pe T.I. cu o bâtă în zona capului și toracelui, leziuni ce au dus la decesul acestuia, la data de 29 martie 2002.
Apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 465 din 11 noiembrie 2004, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 74 din 22 februarie 2005.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.O.I., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că nu a lovit victima cu bâta, ci i-a pus o singură piedică, după care a chemat salvarea, iar, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele sale personale, precum și faptul că nu există parte civilă în cauză.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Apărarea inculpatului, în sensul că, în ziua de 28 martie 2002, i-a pus doar piedică victimei, iar acesta a căzut în beci, este infirmată de declarațiile martorilor M.A., R.I., C.I., T.M., B.D., S.E., B.N. și U.M.
Dealtfel, deși în propriile declarații date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, totuși el a recunoscut comiterea infracțiunii în fața mai multor martori, imediat după săvârșirea ei.
Astfel, martorul M.A. arată că "m-am întâlnit cu S.O.I., care venea cred de la bunicii lui, plângea și era sub influența băuturilor alcoolice. Acesta mi-a spus că l-a bătut pe T.I. zis B. și crede că o să moară. L-am luat pe S.O.I. și l-am dus în curtea cumătrului meu R.I., unde a venit și T.M., cărora inculpatul le-a spus că în acea zi l-a bătut pe T.I.".
în același sens, martorul R.I. arată că într-o "după amiază a venit la mine cumătrul meu M.A. împreună cu S.O.I., care era sub influența băuturilor alcoolice și plângea. S.O.I. mi-a spus că în acea zi l-a bătut cu o bâtă pe T.I., care fusese transportat cu salvarea la spital".
Edificatoare este și declarația martorului T.M., care arată că într-o după-amiază "am mers la R.I. să-mi dea o țigară. Pe prispa casei erau R.I., M.A. și S.O.I., care era sub influența băuturilor alcoolice și care mi-a spus că în acea zi l-a bătut pe un bătrân zis B".
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, cu procesul verbal de constatare la fața locului, cu planșele foto și cu datele actelor medicale de la dosar, în special cu concluziile raportului de constatare medico-legală din care rezultă că moartea lui T.I. a fost violentă și s-a datorat edemului și contuziei cerebrale, consecutiv traumatismului cranio-encefalic acut.
Pe baza acestor probe ambele instanțe au apreciat în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și nu de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Aplicarea cu intensitate a loviturilor, în mod repetat, în regiuni vitale ale corpului (zona capului, ruptura de splină, luxație coloană vertebrală), instrumentul folosit (o bâtă), urmate de acțiunea de a împiedica victima, determinând căderea acesteia, impun concluzia că, inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunilor și inacțiunilor sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat moartea victimei ca rezultat posibil, astfel că fapta sa constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, cum greșit susține inculpatul.
în ceea ce privește redozarea pedepsei, se constată că și sub acest aspect ambele hotărâri sunt legale și temeinice. La stabilirea acesteia s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuală a inculpatului, aspecte în raport de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2839/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2819/2005. Penal → |
|---|
