ICCJ. Decizia nr. 2942/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2942/2005
Dosar nr. 1992/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 658 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în condiţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 284 C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., privind pe partea vătămată I.C.G. şi a constatat că acesta nu s-a constituit parte civilă, aceiaşi constatare fiind făcută şi cu privire la C.A.S.J. Braşov.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.C. şi T.E. suma de 20 milioane, cu titlu de daune materiale şi fiecăreia dintre acestea câte 30 milioane lei, daune morale, respingând restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 28 octombrie 2003, victima T.M.T. şi partea vătămată I.C.G. au mers într-un bar situat pe str. Codrul Cosminului din Braşov, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Dorind să apeleze la serviciile unei prostituate, partea vătămată I.C.G. a luat legătura cu martorii C.C.M. şi D.A., aceştia aflându-se la o masă cu inculpatul P.C. şi martorii Z.P., P.A., A.M.V. Neînţelegându-se cu privire la suma solicitată, partea vătămată a revenit la masa sa şi apoi a intrat într-o altercaţie cu inculpatul, pe care l-a lovit cu pumnul în faţă.
Reuşind să scape de partea vătămată, prin împingerea acesteia, inculpatul a intenţionat să formeze un număr de telefon, moment în care a fost atacat de victima T.M.T. care l-a lovit cu pumnul în faţă.
În continuare, inculpatul a scos un cuţit şi a lovit-o pe victimă de trei ori în zona toracică, iar pe partea vătămată o dată în zona hemitoracelui drept.
Urmare a loviturilor primite, victima a decedat la scurt timp, datorită insuficienţei cardiocirculatorii acute, consecinţa unei plăgi înjunghiate penetrante, toracică şi cardiacă cu interesarea ventricolului drept. Celelalte două plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng, prima axilar anterior şi a doua axilar posterior, nu au avut legătură cu decesul.
Leziunea suferită de partea vătămată a necesitat 12/14 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune în pericol viaţa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 61/ Ap din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat hotărârea atacată cu privire la temeiul coborârii pedepsei principale sub minimul special şi al constatării că persoana vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă şi rejudecând în aceste limite:
- înlocuieşte art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu art. 76 alin. (2) C. pen. şi s-a înlăturat constatarea că partea vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă.
S-a respins apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, deşi a fost corect reţinută scuza provocării, în cazul unor infracţiuni grave, cum este infracţiunea de omor, reducerea pedepsei principale, ca urmare a unor circumstanţe atenuante, se face în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen., nefiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe de altă parte, menţiunea făcută de instanţa de fond, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, este nefondată atâta timp cât, lipsa nejustificată a părţii vătămate la 2 termene consecutive în faţa instanţei de fond este considerată drept retragere a plângerii prealabile cu consecinţa stingerii ambelor acţiuni posibil de exercitat în procesul penal.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei era în dispoziţiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
- în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă permisă de lege, având în vedere contribuţia majoră a victimei la comiterea infracţiunii dedusă judecăţii.
Criticile formulate de inculpat vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă că sunt nelegale.
Instanţele au reţinut o corectă stare de fapt şi încadrare juridică a faptei, stabilind o pedeapsă în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În cauză, lovind victima cu cuţitul de trei ori în zona toracică, una din lovituri fiind în zona inimii, inculpatul putea şi trebuia să prevadă posibilitatea producerii decesului şi chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat ceea ce în plan subiectiv justifică o infracţiune de omor şi nu de loviri cauzatoare de moarte caracterizată printr-o intenţie depăşită în producerea rezultatului letal, ceea ce nu este cazul.
Acesta este considerentul pentru care critica vizând schimbarea juridică nu poate fi primită, soluţia de condamnare pentru o infracţiune de omor calificat fiind corectă.
Nici în ce priveşte individualizarea pedepsei nu se constată motive care să justifice o altă reducere a pedepsei până la limita minimă permisă de lege.
Reţinând în favoarea inculpatului scuza provocării, instanţele au coborât mult pedeapsa sub limita minimă legală de 15 ani închisoare, aplicând o pedeapsă de numai 7 ani închisoare.
În acest context, nu se mai constată motive care să permită o altă reducere până la limita permisă de lege, de 5 ani închisoare, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a comis, chiar în condiţiile provocării, o faptă gravă, de omor calificat.
Aşa fiind, sunt nefondate criticile formulate de inculpat, iar cu ocazia verificării din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., neconstatându-se nici alte motive care să conducă la casarea hotărârilor recurate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 61/ Ap din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2003 la 11 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2945/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
