ICCJ. Decizia nr. 2945/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2945/2005
Dosar nr. 2042/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1582 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpata M.M. a fost condamnată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi e) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 decembrie 2003 la 14 decembrie 2004.
În baza art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească părţii civile I.S. suma de 15.000.000 lei şi părţii civile I.Şt. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 23 decembrie 2003, inculpata M.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, apoi cu un cuţit şi cu o şurubelniţă, în zona inimii, victimei I.I.
Una din cele două lovituri cu şurubelniţa a provocat decesul prin lezarea crosei arterei aorte (raport medico-legal de necropsie nr. A3/2031/2003 al I.M.L. Mina Minovici Bucureşti).
Inculpata, căsătorită, întreţinea relaţii sexuale cu victima, fapt cunoscut şi acceptat de soţul ei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, acte medico-legale, planşe fotografice, declaraţiile martorilor D.G., T.M., I.Şt., M.P.D., Şt.A., B.A., T.M., I.S., M.P., declaraţiile inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a susţinut greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acesteia. Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, s-a arătat că părţile civile s-au constituit în această calitate după citirea actului de inculpare şi nu au probat pretenţiile solicitate.
Inculpata a învederat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă şi şi-a însuşit critica parchetului cu privire la soluţionarea laturii civile.
Instanţa de control judiciar a apreciat ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatei, care, prin cuantumul său poate asigura prevenirea săvârşirii de noi fapte, precum şi reinserţia socială a acesteia.
Cu privire la modul de rezolvare a laturii civile s-a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar procurorul nu poate încălca principiul disponibilităţii exercitării acţiunii civile de către părţi.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata M.M.
Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatei prin înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute.
Inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (4) C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând motivele de recurs invocate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei M.M., dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de aceasta.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost însă greşit individualizată, prin reţinerea nejustificată, în favoarea acesteia, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/2031/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti consemnează existenţa a numeroase leziuni traumatice suferite de victima I.I., de la escoriaţii faciale şi ale antebraţului drept, la plăgi contuze şi plăgi înţepate în hemitoracele stâng, din care una penetrantă; de asemenea, se constată şi existenţa unei plăgi înţepate a crosei aortei transfixiantă de 10 cm lungime, produsă prin lovirea victimei cu o şurubelniţă având tija metalică de 14 cm lungime, leziune aflată în legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul.
Multitudinea şi profunzimea acestor leziuni demonstrează violenţa şi tenacitatea cu care a acţionat inculpata care a recurs la pumni, cuţit şi şurubelniţă pentru a curma viaţa victimei.
Inculpata M.M. suferă de tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv pe fondul abuzurilor etilice.
Comportamentul ei agresiv s-a manifestat şi în raporturile cu vecinii de bloc care, audiaţi ca martori în cauză, au relatat despre scandalurile provocate de inculpată, despre tulburarea liniştii locatarilor şi consumul de băuturi alcoolice.
Aceste împrejurări nu pot constitui motive de reducere a pedepsei, ci dimpotrivă, de aplicare a unei sancţiuni ferme, necesare şi suficiente pentru realizarea scopului său punitiv-educativ.
Lipsa antecedentelor penale nu poate reprezenta necondiţionat o circumstanţă atenuantă, cu atât mai mult cu cât inculpata nu a avut o bună conduită nici înainte şi nici după săvârşirea faptei (a ascuns cuţitul cu care a lovit victima, a şters urmele de sânge, a ameninţat-o pe martora T.M. pentru a o determina să nu depună mărturie, a încercat să se sustragă urmăririi penale, fiind găsită după două zile, nu a recunoscut săvârşirea faptei).
Având în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatei şi atitudinea ei procesuală, Curtea consideră că acordarea circumstanţelor atenuante este nejustificată.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, să caseze hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepsei şi să înlăture dispoziţiile art. 74 lit. a) şi e) C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatei M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., va fi majorată de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinându-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că inculpata M.M. s-a manifestat violent împotriva victimei ca urmare a stării de tulburare sau temere în care s-ar fi aflat datorită vreunei presupuse agresiuni din partea acesteia.
Neexistând dovezi privind existenţa unui atac material, direct, imediat şi injust îndreptat de victimă împotriva inculpatei, în favoarea acesteia nu pot fi reţinute dispoziţiile referitoare la legitima apărare, neimpunându-se achitarea sa.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei, argumentele prezentate în analiza recursului parchetului sunt valabile şi în examinarea motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpată.
Curtea consideră că pedeapsa aplicată nu numai că nu se impune a fi redusă, dar, ca urmare a înlăturării dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi majorării pedepsei de 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, se răspunde în mod legal şi temeinic cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen., asigurându-se posibilitatea reinserţiei sociale a inculpatei.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 decembrie 2003 la 11 mai 2005.
Recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d), art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 128 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1582 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură dispoziţiile art. 74 lit. a) şi e) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatei M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale la 10 ani închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 27 decembrie 2003 la 11 mai 2005.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2952/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
