ICCJ. Decizia nr. 291/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 291/2005
Dosar nr. 5993/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1012 din 19 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul S.D. la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului ridicat conform procesului verbal din 21 ianuarie 2004.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a reţinut, că, în seara zilei de 21 ianuarie 2004, ameninţând-o cu un cuţit şi lovind-o peste faţă, inculpatul a sustras părţii vătămate N.Şt. un telefon mobil pe care aceasta îl purta în jachetă.
Susţinând că faptei i-a fost dată o greşită încadrare juridică, cu referire la împrejurarea că nu ar fi ameninţat şi lovit partea vătămată cu cuţitul, inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 719 din 6 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, a dat încadrarea juridică legală faptei comise şi a aplicat o pedeapsă judicios individualizată.
Reiterând critica formulată în apel şi susţinut că pedeapsa nu este just individualizată, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii. În şedinţă publică, prin apărător, acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ţinându-se cont că a recunoscut şi regretat fapta comisă, are doi copii minori, iar asupra lui nu s-a găsit nici un cuţit.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a ameninţat partea vătămată cu un cuţit şi a lovit-o peste faţă, pentru a-i sustrage telefonul mobil.
Susţinerea acestuia în sensul că nu a ameninţat victima cu cuţitul şi că nu a avut nici un cuţit, este infirmată de declaraţia părţii vătămate şi de împrejurarea că în momentul imobilizării de către o patrulă de poliţie, lângă inculpat a fost găsit un cuţit.
Ca atare, situaţia de fapt a fost corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză.
În raport de cele arătate este infirmată şi susţinerea inculpatului în sensul unei conduite procesuale corecte, de recunoaştere a faptei comise.
Totodată, pedeapsa se constată a fi fost judicios proporţionalizată, conform criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în măsură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor prevăzute în art. 52 din acelaşi cod.
Singur faptul, necontestat, că inculpatul are doi copii minori, nu justifică reducerea pedepsei, în raport de pericolul social concret al faptei comise.
Aşa fiind, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul criticilor formulate de inculpat.
În fine, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul S.D., ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 719 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la 14 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 292/2005. Penal. Art.211 alin.2.c.pen. Recurs → |
|---|
