ICCJ. Decizia nr. 3033/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3033/2005
Dosar nr. 1795/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpatul G.F.E. la:
- 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi
- la două pedepse de câte 4 luni închisoare, în baza art. 25 şi art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe termenul de încercare de 4 ani.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi a fost dedus timpul arestării preventive, începând cu data de 23 ianuarie 2003, până la punerea în libertate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate cărţile de credit M.C, V. şi cea negăsită, precum şi dispozitivul electronic de clonat carduri.
S-a dispus restituirea către inculpat a cardului A.E. şi a unui floppy-disk, care nu aparţinea inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 23 ianuarie 2003, martorul C.A.M., având un drum de făcut cu autoturismul din Bucureşti, în municipiul Târgovişte, a fost rugat, de către inculpatul G.F.E., să-l ia şi pe el.
S-a menţionat că inculpatul are cetăţenie română şi canadiană, cu domiciliul în Canada şi a venit în România cu o zi în urmă, fiind în Bucureşti la prietenul său C.A.M. Cei doi, ajungând la intrarea în Târgovişte, au oprit autoturismul în staţia de distribuire carburanţi, intrând în incinta magazinului pentru a cumpăra diferite produse. După alegerea acestora, inculpatul s-a oprit să facă plata, în care scop a remis martorului T.V., casier, un card. Trecut prin aparatul de testat, în vederea efectuării plăţii electronice, pe ecran a fost afişat mesajul, „card furat, anunţă", fiind repetat mesajul la o nouă introducere a cardului. Martorul l-a înştiinţat pe inculpat despre cele constatate şi, în aceste împrejurări, inculpatul i-a luat din mâna martorului cardul şi, sub motivaţia că urmează să verifice la bancă situaţia cărţii de credit, a părăsit magazinul, însoţit de C.A.M.
Bunurile alese din magazin, în valoare de 1.500.000 lei, au rămas la vânzător, cu promisiunea inculpatului că va reveni să le ridice.
Fiind sesizat de lucrătorii magazinului, organul de poliţie din Târgovişte, prin elementul de identificare privind autoturismul, i-a descoperit pe inculpat şi prietenul său.
Inculpatul a fost percheziţionat şi s-au găsit asupra sa trei carduri, respectiv un card V., un card M. şi un card A.E., altele decât cel prezentat la magazin pentru achitarea cumpărăturilor. În buzunarul gecii inculpatului au fost descoperite un dispozitiv de citit carduri şi un floppy-disk (dischetă).
Verificările efectuate au stabilit că cele două carduri V. şi M. sunt falsificate, respectiv, ele fiind emise pe numele inculpatului dar benzile lor magnetice conţin informaţii transferate de la alte cărţi de credit, cu alte numere, fără a se putea stabili cui aparţin. Doar cartea de credit A.E. este autentică.
Dispozitivul de citit carduri, denumit Skimmer, se foloseşte la copierea conţinutului unei benzi magnetice a unei cărţi de credit, transferând datele la un calculator şi apoi, în sens invers, pe suportul magnetic al altui card.
Discheta (floppy-disk) are fişiere cu date despre cărţi de credit, printre care şi cele încărcate pe benzile magnetice ale celor două carduri găsite asupra inculpatului, constatate ca având date falsificate. Discheta mai conţinea date şi despre cartea de credit prezentată de inculpat pentru plata produselor din magazin, însă acest card nu a mai fost găsit, inculpatul precizând că l-a aruncat într-o gaură de canal.
Inculpatul, iniţial, nu a recunoscut că cele 3 carduri ar fi falsificate, pentru ca, ulterior, să admită aceasta, însă cu precizarea că falsificarea nu îi este imputabilă lui, ci unei persoane despre care nu cunoaşte alte date, decât că se numeşte M. şi căruia i-ar aparţine şi aparatul de citit carduri.
Prin Decizia penală nr. 293 din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a desfiinţat sentinţa atacată, a înlăturat măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a dispus executarea acesteia în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost confiscat de la inculpat Floppy disk-ul şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei instanţei de apel, obligându-l la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare condamnatul G.F.E., solicitând desfiinţarea acesteia şi, rejudecarea recursului său, deoarece cauza a fost judecată fără ca procedura de citare să fie îndeplinită faţă de acesta. A mai susţinut condamnatul că, deşi şi-a indicat adresa corectă din Canada, unde a solicitat să fie citat, instanţa nu a dispus citarea la acea adresă şi nici prin afişare la Consiliul local al locului săvârşirii faptei, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2086 din 25 martie 2005, a admis contestaţia în anulare formulată de condamnat, a desfiinţat Decizia atacată şi a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 mai 2005, cu citarea acestuia.
La data de 13 mai 2005, condamnatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului său şi desfiinţarea deciziei nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru lipsa de procedură, întrucât nu a fost citat nici în Canada şi nici prin afişare la consiliul local al locului săvârşirii faptei.
Recursul este fondat.
Conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, citaţia se afişează la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, iar potrivit alin. (8), dacă inculpatul locuieşte în străinătate, se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
Din verificarea actelor dosarului, respectiv a modului de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că susţinerile inculpatului sunt întemeiate.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul şi-a indicat domiciliul în Canada, şi reşedinţele din Constanţa, str. Tulcei, Constanţa, str. Egalităţii şi Constanţa, str. Theodor Speranţia.
La data de 16 iunie 2003, când a fost judecat apelul împotriva sentinţei penale nr. 118 din 24 martie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, citarea s-a făcut numai la adresa indicată în Constanţa, str. Egalităţii, nefiind citat şi la celelalte adrese, dar nici prin afişare la Consiliul Local Constanţa, locul unde a fost săvârşită fapta.
Aşadar, judecarea apelului s-a făcut fără citarea legală a inculpatului, fiind incidente dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, se va casa această hotărâre şi va fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleeaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3054/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
