ICCJ. Decizia nr. 3016/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3016/2005
Dosar nr. 621/2005
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 1465 din 23 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul P.M. a fost condamnat la 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la 2.039.160 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Dr. Bagdasar şi la dobânda legală aferentă acestei sume, până la achitarea debitului.
S-a luat act de declaraţia părţii vătămate P.I. că nu se constituie parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia preventivă de la 6 mai 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că, la data de 23 iunie 2003, inculpatul P.M., care se află în stare de ebrietate, i-a reproşat tatălui său P.I. că nu a primit banii care i s-ar fi cuvenit din valoarea apartamentului deţinut de partea vătămată şi fosta sa soţie.
Pentru a evita conflictul partea vătămată a părăsit locuinţa, dar când a ajuns pe Aleea Artiştilor din comuna 1 Decembrie, a fost ajuns din urmă de inculpat care l-a lovit cu un cuţit în zona toracelui, în partea stângă.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/5434/2004 din 23 septembrie 2004 s-a reţinut că partea vătămată a suferit un „pneumotorax stâng" leziunea fiind produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit şi necesitând pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, viaţa părţii vătămate fiind pusă în primejdie.
Inculpatul a declarat apel susţinând că greşit nu s-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării şi circumstanţe atenuante personale.
Prin Decizia penală nr. 29/ A din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a redus pedeapsa principală de la 9 ani la 7 ani şi 6 luni.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a dedus la zi durata arestării preventive.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt reţinută corespunde probelor corect administrate şi interpretate de instanţă, fiind relevante sub aspectul stabilirii răspunderii penale, raporturile anterioare dintre părţi şi împrejurările concrete în care s-au produs faptele deduse judecăţii.
S-a reţinut, astfel, că inculpatul este fiul părţii vătămate şi din anul 2002 s-a mutat în locuinţa tatălui său din com.1 Decembrie, jud. Ilfov.
După ce partea vătămată s-a despărţit de mama inculpatului, a vândut casa bun comun cu 3.000 dolari S.U.A., sumă din care nu a dat nimic fiului său, fapt ce l-a nemulţumit pe acesta.
La rândul său inculpatul se despărţise de concubina sa motiv pentru care, aşa cum recunoaşte şi partea vătămată, începuse să consume cantităţi însemnate de alcool aflându-se într-o stare de surescitare deosebită.
În ziua în care a fost comisă fapta, inculpatul, care era în stare de ebrietate, a asistat la o discuţie între tatăl său şi tatăl fostei concubine şi, după plecarea acestuia din urmă, a început să-i reproşeze părţii vătămate că nu i-a dat bani din vânzarea casei şi l-a ameninţat cu moartea.
Pentru a evita conflictul partea vătămată a plecat, dar inculpatul l-a urmărit şi când l-a ajuns, i-a aplicat o singură lovitură cu cuţitul în torace după care s-a întors acasă şi a încercat să se sinucidă înfigându-şi cuţitul în zona abdomenului.
Instanţa de apel a reţinut că nu s-a dovedit că partea vătămată a avut o conduită provocatoare astfel încât nu se justifică aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, din actele dosarului urmărire penală rezultă că la internarea inculpatului în spital în ziua comiterii faptei, diagnosticul a fost „etilism acut şi plagă contuză de un cm flanc drept, ultima leziune fiind datorată încercării de suicid.
S-a apreciat că nu s-a ţinut seama în suficientă măsură de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale şi-a recunoscut vinovăţia şi a comis fapta pe fondul consumului de alcool, astfel încât se justifică reducerea pedepsei.
Inculpatul a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei având în vedere circumstanţele sale personale, comportarea pe parcursul procesului, împrejurările în care a comis fapta.
Recursul nu este fondat.
Curtea reţine că din actele dosarului nu rezultă nici o împrejurare care să justifice reducerea pedepsei.
Instanţa de apel a evaluat corect pericolul social concret al faptei determinat de modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost comisă şi de urmările produse şi a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Fapta inculpatului de a-şi înjunghia tatăl, pe care l-a urmărit pe stradă după ce acesta plecase din locuinţă tocmai pentru a pune capăt conflictului generat de fiul său, este în mod evident de o gravitate deosebită. Starea de ebrietate în care se afla inculpatul în momentul săvârşirii faptei nu este de natură a diminua această gravitate.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauza cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 mai 2004 la 13 mai 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3015/2005. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3018/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
