ICCJ. Decizia nr. 3022/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3022/2005
Dosar nr. 1492/2005
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 475 din 6 septembrie 2004, Tribunalul Braşov a condamnat pe următorii inculpaţi:
- C.P. la 12 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) alin. (2) lit. a) şi alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 465 de zile;
- T.T.M. la 11 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) alin. (2) lit. a) şi alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 alin. (1) C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 294 de zile;
- M.I. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 C. pen., pentru un rest de pedeapsă de 620 de zile;
- Ţ.P. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- S.F.L. la 2 ani închisoare, în baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 81 C. pen.;
- P.R. la 2 ani închisoare, în baza art. 249 alin. (2), cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 81 C. pen.
- C.D. la 2 ani închisoare, în baza art. 249, cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 81 C. pen.
S-a reţinut că, inculpatul C.P., cu ajutorul inculpatului T.T.M. a sustras, prin efracţie, din biserica Sf. Nicolae din Braşov, icoana „Maica Domnului cu Pruncul Isus", în noaptea de 16 mai 2003, icoană care face parte din categoria tezaur al P.C.N. Valoarea acestei icoane, stabilită de experţi de specialitate a fost stabilită între 100.000 – 300.000 Euro.
În sarcina inculpaţilor M.I., la care s-a şi găsit icoana, Ţ.P. şi S.F.L. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de tăinuire, întrucât aceştia au fost de acord să achiziţioneze de la inculpatul C.P., o icoană, despre care ştiau că este furată şi că are o valoare deosebit de mare, întrucât, chiar inculpatul C.P., le spusese că are o vechime de peste 500 de ani şi că solicită un preţ de 30.000 dolari SUA.
Inculpaţilor P.R. şi C.D. li s-a reţinut în sarcină săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, care a produs consecinţe deosebit de grave, întrucât aceştia erau angajaţi într-un serviciu de pază specializată pentru a asigura integritatea bunurilor din Biserica Sfântu Nicolae, având obligaţia şi dreptul să intervină, chiar prin acţiuni fizice directe, pentru identificarea şi prinderea eventualilor infractori. Aceştia, deşi exista un sistem de alarmare care i-a avertizat despre pătrunderea în obiectivul păzit, nu s-au deplasat la faţa locului şi nu au intervenit, aşa încât au contribuit, în mod direct, la reuşita sustragerii icoanei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii C.P., T.T.M., M.I., Ţ.P. şi P.R.
Parchetul a criticat sentinţa considerând că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde şi cu privire la modalităţile de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor S.F.L., P.R. şi C.D.
Inculpaţii C.P. şi T.T.P. au pus în discuţie încadrarea juridică a faptelor, prin înlăturarea alin. (4) C. pen., iar inculpatul T.T.P. a solicitat să se examineze şi posibilitatea achitării sale, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Inculpaţii M.I., Ţ.P. şi P.R. au solicitat, în principal, achitarea lor, în baza art. 10 alin. 81) lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăţia, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Pentru inculpatul P.R. s-a pus în discuţie tardivitatea apelului.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii C.P., T.T.M., M.I. şi Ţ.P. şi ca tardiv, apelul inculpatului P.R.
S-a adăugat arestării preventive a inculpaţilor C.P. şi T.T.M., perioada cuprinsă între 6 septembrie 2004 şi 10 februarie 2005 şi s-a menţinut, în continuare starea lor de arest.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii C.P., T.T.M., S.F.L. în sumă de 600.000 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei şi se includ în cheltuielile judiciare.
Au fost obligaţi inculpaţii C.P. şi T.T.M. să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare şi M.I. şi Ţ.P. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii C.P., T.T.M., M.I. şi Ţ.P.
Inculpaţii C.P. şi M.I. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru stabilirea reală a bunului sustras, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Inculpaţii T.T.M. şi Ţ.P. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea lor pentru infracţiunile la care au fost condamnaţi.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, este dovedită participarea inculpatului T.T.M. la săvârşirea furtului icoanei, împreună cu inculpatul C.P., prin declaraţiile inculpatei S.F.L. care a declarat că „în noaptea de 16 mai 2003 a venit acasă P., împreună cu T. şi au luat din casă toate cuţitele şi câteva şurubelniţe şi au revenit, în jurul orei 5,00, cu icoana, care era învelită în sacoul lui T." şi că „cei doi mi-au povestit că icoana au furat-o din biserica „Sfântul Nicolae" din Schei, după ce au forţat uşa de acces".
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile martorilor R.I. şi H.C.
De asemenea, reţinerea infracţiunii de tăinuire, săvârşită de inculpaţii M.I. şi Ţ.P., este justificată, întrucât din declaraţiile de la dosar, rezultă că aceştia au cunoscut exact despre provenienţa icoanei şi chiar despre modalitatea de sustragere a acesteia.
În ce priveşte valoarea bunului sustras, aceasta a fost stabilită, în mod indubitabil, de experţi în materie, care în raportul de expertiză au calificat icoana în categoria de tezaur al patrimoniului cultural naţional, având o valoare estimată pe criterii specifice de clasare între 100.000 şi 300.000 Euro.
Instanţa de judecată a reţinut suma cea mai mică, de 100.000 Euro care, în echivalentul în lei, reprezintă mai mult decât 3 miliarde de lei şi justifică reţinerea alin. (4) al art. 209 C. pen.
Având în vedere aceste probe, în mod corect instanţele au condamnat pe inculpaţi T.T.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), alin. (2) lit. a) şi alin. (4) C. pen. şi pe Ţ.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., iar efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili valoarea obiectului sustras, nu se justifică.
Stabilită fiind vinovăţia inculpaţilor, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor C.P., T.T.M., M.I. şi Ţ.P., pedepse just individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţionale cu pericolul social al faptelor comise.
Întrucât criticile din recursurile declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile, cu obligarea recurenţilor la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată va deduce din pedepsele inculpaţilor C.P. şi T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.P., T.T.M., M.I. şi Ţ.P. împotriva deciziei penale nr. 49/ Ap din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor C.P. şi T.T.M. timpul arestării preventive de la 25 mai 2003 la 13 mai 2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.P. şi T.T.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi M.I. şi Ţ.P. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3023/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
