ICCJ. Decizia nr. 3039/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 53/ CEA din 9 noiembrie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, în baza art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire, formulată de condamnatul T.M. împotriva sentinței penale nr. 668 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul revizuient la plata sumei de 900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut, pentru a se pronunța această sentință, că, nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul T.M., susținând că nu i-au fost examinate temeiurile juridice ale cererii. în acest sens, arată că nu i-au fost examinate împrejurările noi, necunoscute de instanță, la data soluționării cauzei, că deși a fost condamnat pentru tăinuire, nu s-a demonstrat că, în cauză combustibilul provenea din săvârșirea unei fapte penale și că, niciodată, combinatul nu a avut o sesizare, privitoare la sustragerea unei cantități de combustibil.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 82/ P din 22 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul apelantului revizuient și, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulțumit și de această decizie, condamnatul a declarat recurs, solicitând achitarea și punerea sa imediat în libertate.
Recursul este nefondat.
După cum corect au reținut instanțele de fond și de apel o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Or, condamnatul nu a invocat sau dovedit nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziția legală amintită.
De altfel, instanța de apel și-a fundamentat soluția de condamnare, pe baza unui material amplu și convingător care atestă, cu autoritate de lucru judecat, vinovăția inculpatului revizuient în săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.
în consecință, s-a respins recursul revizuientului și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, care a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6481/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3042/2005. Penal → |
|---|
