ICCJ. Decizia nr. 6470/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 201 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul penal nr. 2801/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen., și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

I-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

în baza art. 88 alin. (1) C. pen., și art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu data de 3 octombrie 2002 și până la 7 aprilie 2004.

S-a constatat că prin încheierea din 5 aprilie 2004 s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 6 luni, care a expirat la 7 octombrie 2004, măsură ce a fost înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

în baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat sumele de 64.000 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei, precum și suma de 600.0000.000 lei, obligându-l la plata acestora în favoarea statului.

în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 10.000.000 lei cheltuieli ocazionate la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul M.M.N., în vârstă de 52 ani, director general la SC A.H. SA Brașov beneficia de reputația unui om de afaceri cu influență și credibilitate la persoane cu funcții de conducere din cadrul organelor de poliție și justiție.

Această imagine creată asupra sa, inculpatul a valorificat-o în scopul obținerii unor avantaje financiare, în contextul declanșării cercetări penale asupra unor persoane din mediul de afaceri tangent acestuia.

în acest sens, actele dosarului confirmă că organele de poliție au înregistrat plângerea formulată împotriva cetățeanului italian R.O., cercetările fiind extinse și față de H.M.V., director executiv în cadrul SC R.T.S. SRL Tg. Mureș.

în această situație fiind, cei doi i-au contactat pe învinuitul F.D.I. (sinucis în decembrie 2002), om de afaceri din județul Brașov, solicitându-i acestuia să-i pună în legătură cu o persoană care, prin influența sa, să-i ajute la soluționarea favorabilă a dosarului penal.

Urmare a solicitării, învinuitul F.D.I. l-a recomandat pe inculpatul M.M.N. ca fiind persoana potrivită pentru rezolvarea favorabilă a situației judiciare a celor doi, aceasta fiind justificată prin accesul privilegiat al inculpatului în diferite instituții ale statului.

Demarând demersurile în scopul sus menționat, învinuitul F.D.I. s-a deplasat împreună cu R.O. și H.M.V. la locuința inculpatului M.M.N. situată în municipiul Brașov și în cadrul discuțiilor purtate, încredințându-i pe cei doi de influența pe care o are în mediile amintite a pretins suma de 3.000 mărci germane pentru a se interesa de dosarul penal, stadiul cercetărilor în funcție de care să continue demersurile asupra persoanelor implicate în rezolvarea cauzei.

Cu privire la primirea acestei sume de 3.000 mărci germane, întrucât sub aspectul cuantumului acesteia, declarațiile celor prezenți în locuința inculpatului sunt diferite, existând un dubiu care îi profită inculpatului, instanța a luat în considerare cuantumul favorabil acestuia, adică suma de 2.000 mărci germane (îndoielile existente se interpretează în favoarea inculpatului).

în acest sens, în fața instanței la termenul de judecată din 6 octombrie 2003, martorul R.O., a declarat că în cadrul discuțiilor, inculpatul i-a pretins o sumă de bani pentru a o trimite în zilele următoare unei femei cu o funcție importantă la București, sens în care i-a înmânat 3.000 mărci germane, de față fiind martorul H.M.V., învinuitul F.D.I. și un cetățean israelian prezent în locuința inculpatului la acea dată.

Cum la același termen de judecată, martorul H.M.V. a declarat că la solicitarea inculpatului martorul R.O. i-a înmânat cu acel prilej aproximativ 2.000 mărci germane, instanța a luat în considerare, în baza celor mai sus expuse, această sumă, ca fiind primită de inculpat la prima întâlnire.

Poziția inculpatului, în sensul nerecunoașterii primirii acestei sume, este infirmată de depozițiile martorilor sus menționați, care, așa cum s-a expus, au confirmat primirea unei sume în valută, unica neconcordanță între depozițiile celor doi fiind sub aspectul cuantumului acesteia.

Conform înțelegerii intervenite în cadrul discuției purtate la domiciliul inculpatului, în sensul că pentru rezolvarea problemei expuse vor păstra telefonic legătura prin intermediul învinuitului F.D.I., începând din ziua următoare inculpatul M.M.N. a continuat să pretindă martorului R.O. diferite sume de bani pentru a obține rezolvarea favorabilă a dosarului acestuia.

în acest sens, martorul R.O. a relatat în fața instanței la termenul din data de 6 octombrie 2003 că la aproximativ una sau două zile după vizita făcută la domiciliul inculpatului, a fost contactat telefonic de învinuitul F.D.I. care i-a pretins 15.000 dolari S.U.A. pentru a-i înmâna inculpatului în scopul continuării demersurilor inițiate.

Același martor, în continuarea declarației sale, susține că în după - masa zilei respective i-a înmânat martorului H.M.V. suma pretinsă pentru a o remite inculpatului M.M.N., care la rândul lui, într-o discuție ulterioară i-a confirmat primirea acestei sume.

Dar, cum referitor la cuantumul acestei sume nu există o concordanță între declarațiile celor doi martori de bază în soluționarea cauzei, martorul H.M.V. susținând că a primit de la R.O. 12.000 sau 15.000 de dolari S.U.A., după care s-a deplasat cu autoturismul personal la Brașov și în urma unei convorbiri telefonice avute cu inculpatul M.M.N., a fost așteptat de șoferul acestuia, martorul B.C. în fața hotelului A. căruia i s-a înmânat plicul cu suma menționată, instanța a luat în considerare, ca fiind primită, doar suma de 12.000 DOLARI S.U.A.

în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, la sfârșitul lunii august 2001, prin intermediul martorului H.M.V. și a numitului H.G., la acea dată comisar șef al Gărzii Financiare, secția Mureș, inculpatul M.M.N. l-a determinat pe R.O. să revină de pe litoral din stațiunea Mamaia, la Tg. Mureș stabilind o întrevedere la Motelul D. din comuna Daneș, localitate aflată în aproprierea municipiului Sighișoara. Aici R.O. s-a întâlnit cu inculpatul M.M.N. și învinuitul H.G. care l-au încredințat că "problemele se rezolvă", că trebuie să meargă la București ca "persoanele în cauză or rezolva definitiv problemele", cei doi precizându-i însă că "asta costă". La întrebarea pusă de R.O., învinuitul H.G. a scris pe o hârtie "100.000 dolari S.U.A.".

în scopul materializării acestei solicitări în zilele imediat următoare, mai exact la data de 31 august 2001, R.O. a primit de la învinuitul H.M.V. suma de 600.000.000 lei, bani scoși din contul SC R.O.T.S. SRL Tg. Mureș de la B.R.D., sucursala Mureș, de către acesta și martora H.A.A., iar apoi conform înțelegerii s-a întâlnit cu inculpatul M.M.N. în parcarea din aproprierea Guvernului României. Aici, în prezența învinuitului B.C.G., șoferul inculpatului R.O. i-a înmânat lui M.M.N. banii, echivalentul a 23.000 dolari S.U.A., întru-un sac specific băncilor.

Din parcarea aflată lângă clădirea Guvernului României, inculpatul M.M.N. și R.O. s-au deplasat la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție unde, urmare a demersurilor făcute de inculpat s-au întâlnit cu o doamnă procuror, pe care a abordat-o în legătură cu problemele judiciare ale martorului.

Relevante, în sensul confirmării acestei întâlniri cât și a celor discutate cu acel prilej, sunt susținerile martorului R.O. în sensul că:

"în timp ce am servit micul dejun cu cei doi am vorbit despre problema mea, inculpatul M.M.N. cât și H.M.V. mi-au spus că acum este momentul să se rezolve totul".

"Eu am întrebat ce trebuie să fac eu în această situație, moment în care H.M.V. a scos din buzunar o hârtie pe care mi-a scris 100.000 dolari S.U.A. M.M.N. era lângă H.M.V. și când a acesta a scris această sumă, M.M.N. a afirmat că în schimbul sumei menționate voi putea lucra în continuare fără nici o problemă. Eu am întrebat dacă această sumă include și ceilalți bani deja achitați la care M.M.N. a spus că nu, pentru că banii dați până în acel moment au fost necesari pentru a fi judecat în stare de libertate și pentru a mi se ridica interdicția".

Inculpatul M.M.N. a fixat o întâlnire după aproximativ două zile în parcarea din fața clădirii guvernului "spunându-mi să duc suma de 300.000 dolari S.U.A. Eu m-am dus și am adus doar 23.000 dolari S.U.A. în lei".

Referitor la momentul înmânării sumei în discuție, același martor în continuarea declarației lui, a susținut următoarele:

"Banii i-am adus într-un sac de la B.R.D. Am fost așteptat de șoferul inculpatului M.M.N., martorul B.C.G. în fața restaurantului de către martor și acesta m-a condus în parcarea din fața clădirii guvernului, unde eu am parcat mașina mea lângă mașina inculpatului M.M.N.

Inculpatul M.M.N. nu era în mașină și am vorbit la telefon cu acesta care ieșea din clădirea guvernului, întrebându-mă unde sunt. în timpul conversației ne-am văzut reciproc. Când s-a apropriat, M.M.N. m-a întrebat dacă am adus banii, eu i-am spus că nu am decât 23.000 dolari S.U.A., iar M.M.N. mi-a răspuns că este bine și așa. Martorul B.C.G. a deschis portbagajul mașinii inculpatului, eu am luat sacul cu bani și l-am pus în mașina acestuia. După ce am pus banii în portbagaj, M.M.N. m-a invitat să mă duc cu el la Parchetul General și în fața acestuia am fost așteptați de o doamnă blondă și inculpatul i-a spus acesteia că eu sunt persoana despre care s-a interesat.

Inculpatul M.M.N. a purtat o discuție în fața parchetului cu acea doamnă, pe mine doar m-a prezentat, dar din discuțiile celor doi am dedus că doamna respectivă este în temă cu problemele mele. Inculpatul M.M.N. mi-a spus că acea doamnă este foarte importantă, fiind prin calitatea pe care o are, printre primii trei procurori din parchetul general".

Declarația acestui martor se coroborează cu depoziția martorului H.M.V., din cuprinsul căreia rezultă în detaliu contextul în care a fost înmânată suma de 600.000.000 lei inculpatului M.M.N., cât și cu depoziția martorului B.C.G., care personal a deschis portbagajul mașinii inculpatului în care martorul R.O. a pus coletul cu bani.

în acest sens, martorul H.M.V. în declarația dată în fața instanței la termenul din 6 octombrie 2003 cu referire la acest act infracțional a susținut următoarele:

"Ulterior, conform discuției avute cu R.O. s-a deplasat la București împreună cu mine, cu suma de aproximativ 600.000.000 lei însă cum acestuia i s-a pretins să se ducă singur la întâlnire, eu am rămas la un local la ieșirea din Ploiești.

La reîntoarcere, R.O. mi-a spus că i-a înmânat această sumă lui M.M.N. în parcarea din fața guvernului, că de față a mai fost o persoană foarte influentă, șeful de cabinet al unei persoane cu o funcție publică, iar după înmânarea sumei s-au deplasat la parchetul general unde i-a fost prezentat unei doamne din cadrul parchetului".

Apărarea inculpatului, în sensul că în punga primită în fața guvernului de la R.O. se aflau un echipament de vânătoare și unul de tenis, nu este susținută de probele dosarului la care s-a făcut mai sus referire.

Deopotrivă nerelevantă în contextul probator sus-menționat, apare, apărarea inculpatului fundamentată pe conținutul adresei nr. 10058 din 5 noiembrie 2003 a B.R.D.G.S.G., primită de instanță la 7 noiembrie 2003, din care rezultă că "în anul 2001 sacii în care se transportau banii figurau în evidențele băncii ca și obiecte de inventar, acestea fiind la această dată casate conform Legii nr. 5/1994".

Faptul că sacii în care se transportau banii figurau în evidența unității bancare ca obiecte de inventar nu exclude posibilitatea ca funcționarul bancar să predea suma ridicată din cont solicitantului în acest ambalaj specific băncii, câtă vreme acestea figurau ca bunuri casabile.

Nefondată apare, de asemenea, apărarea inculpatului în sensul că suma ridicată în 31 august din contul SC R.O.T.S. SRL a fost folosită la efectuarea unei plăți în contul vânzătorului V.M. în baza contractului nr. 38 din 6 februarie 2001, aceasta câtă vreme în cauză s-a făcut dovada certă prin probele susmenționate a predării către inculpat a sumei de 600.000.000 lei.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că remiterea acestei sume către inculpat a fost pe deplin dovedită prin depozițiile celor trei martori sus-menționați cât și prin chiar poziția procesuală a inculpatului care recunoaște că la data sus-menționată a avut loc o întâlnire între el și martorul R.O. în parcarea din fața clădirii Guvernului României, după care împreună cu acesta s-a deplasat la sediul Parchetul General.

Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut că la sediul parchetului a purtat o discuție cu o doamnă procuror în prezența martorului R.O., numai că subiectul abordat viza probleme familiale și nu chestiuni judiciare.

Or, această susținere este evident necredibilă câtă vreme, după primirea sumei în discuția inculpatul s-a deplasat cu martorul la parchet, abordând un procuror în prezența acestuia exact în intenția de a-i întări convingerea asupra demersurilor pe care le face pentru rezolvarea problemelor judiciare.

Pentru discutarea unor chestiuni personale în sensul celor susținute de inculpat, prezența martorului cetățean italian, la sediul Parchetul General nu era justificată.

Pe linia continuării aceluiași comportament materializat prin acte de natură a lăsa să se creadă că are influență asupra unor persoane publice în funcții importante, inculpatul M.M.N. s-a deplasat, la data de 6 septembrie 2001, în municipiul Tg. Mureș la sediul I.J.P. unde a discutat cu martorul C.V., comisar - șef al inspectoratului, respectiv cu martorul M.S., comisar - șef la S.I.P.I. Mureș, întrevederile anunțate având loc prin intermediul martorilor I.A. - vicepreședinta organizației P.S.D. Mureș și D.A., la acea dată colonel în cadrul UM 0962.

Celor doi șefi de poliție din I.P.J. Mureș, inculpatul M.M.N. li s-a prezentat ca fiind "general în rezervă" arătând că a lucrat în "structurile externe de informații", după care le-a solicitat relații privind stadiul cercetărilor în dosarul privindu-l pe R.O. La rândul său le-a oferit celor doi polițiști informații contradictorii, sugerând că în dosar "s-a lucrat corespunzător", că "polițiștii sunt interesați să mușamalizeze probele ca cetățeanul italian să scape de răspundere penală". Mai mult, M.M.N. a afirmat față de martorul M.S., că procurorul care supraveghea cercetările în dosar a fost chemat la București, din concediu, la Parchetul General și că acolo ar fi primit indicații asupra modalității de soluționare a dosarului.

Concludente în acest sens sunt relatările martorului C.V. care în declarația dată în fața instanței la termenul din 26 mai 2003 a susținut:

"La sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie 2001 am fost contactat telefonic de numita I.A. solicitându-mi să primesc la mine o persoană cu numele de M.M.N. fără a-mi da detalii asupra vizitei, eu bănuind că este vorba de o audiență. în cursul aceleiași dimineți după câte îmi amintesc, s-a prezentat la biroul meu martora I.A. împreună cu inculpatul, acesta din urmă solicitând martorei să ne lase singuri.

Precizez că inculpatul s-a prezentat ca fiind general în rezervă susținând că a lucrat în structurile interne de informații fără a-mi prezenta detalii, solicitându-mi apoi relații privind cauza penală în care era cercetat cetățeanul italian R.O. Totodată a afirmat că reține date conform cărora acesta intenționează să mituiască lucrători de poliție care instrumentează acest caz".

Susținerile acestui martor se coroborează și cu depoziția martorului M.S. care precizează:

"La sfârșitul verii sau începutul toamnei anului 2001 am fost solicitat telefonic de colonelul D.A. din cadrul UM 0962 București solicitându-mi să-l primesc la mine pe numitul M.M.N. întrucât are să-mi furnizeze informații care m-ar interesa pe linie de serviciu.

La aproximativ 2 sau 3 zile, s-a prezentat la sediul poliției inculpatul singur și în cadrul discuțiilor avute mi-a relatat date despre R.O. spunând că ofițerii care instrumentează dosarul se comportă tendențios, redau textual ceea ce a afirmat susținând că: R.O. este om de afaceri cu o poziție importantă și în situația în care cercetarea nu s-ar efectua în mod corect ar fi prejudiciat Statul Român în relațiile cu partenerii străini.

De asemenea, a afirmat că procurorul S. care supraveghează cercetările în dosar a fost chemat din concediu la București cu dosarul cauzei (fără a preciza unde) pentru a primi indicații asupra modalității de soluționare a dosarului".

După discuțiile purtate, de la sediul I.P.J. Mureș unde, în curte s-a întâlnit cu martorul R.O., inculpatul s-a deplasat la biroul apărătorului ales al cetățeanului italian iar plecarea din municipiul Târgu Mureș, în urma solicitării făcute a primit de la cetățeanul italian suma de 5.000 dolari S.U.A.

Primirea acestei sume a fost confirmată de martorul R.O. prin declarația dată în fața instanței, susținând în acest sens:

"Știu că după câteva zile inculpatul M.M.N. a venit în Tg. Mureș spunând că trebuie să se întâlnească cu șeful poliției și cu o doamnă din Târgu Mureș, numita I.A., solicitând să-i dau suma de 5.000 dolari S.U.A. care face parte tot din suma totală de 100.000 dolari S.U.A. cerută".

întrucât cu privire la cuantumul sumei primite de inculpat de la martorul R.O. cu prilejul vizitei făcute la sediul Poliției Tg. Mureș, susținerile celor doi martori care confirmă predarea acestora, sunt diferite, martorul H.M.V. susținând că i s-au înmânat inculpatului 12.000 dolari S.U.A. iar martorul R.O. că i s-au înmânat 5.000 dolari S.U.A., instanța a luat în considerare acest ultim cuantum, îndoielile asupra cuantumului fiindu-i profitabile inculpatului.

Probele administrate în cauză confirmă apoi că, în seara zilei de 10 septembrie 2002, martorul R.O. a intenționat să plece în Italia, însă la Vama Nădlac i s-a comunicat de către organele de frontieră că este luată față de el măsura preventivă a interdicției de a nu părăsi țara.

în această situație, martorul l-a contactat telefonic pe inculpat care l-a asigurat că problema i se va rezolva întrucât îl cunoștea pe șeful vămii, solicitându-i în schimb 3.000 dolari S.U.A.

Primirea acestei sume în contextul susmenționat rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor R.O. și H.M.V.

în acest sens, primul dintre aceștia declară în fața instanței:

"La Vama Nădlac în aceeași seară am fost oprit de Poliția de Frontieră întrucât nu-mi era ridicată interdicția. Am stat toată noaptea în vamă la punctul de frontieră și l-am sunat repetat pe inculpatul M.M.N. care mi-a spus că dacă am probleme la punctul de frontieră să-l sun.

Inculpatul M.M.N. mi-a spus telefonic că se deplasează imediat la Nădlac întrucât îl cunoaște pe șeful vămii. Dimineața, m-a sunat la telefon M.M.N. și mi-a spus că este înspre Arad și că îmi va rezolva problema. Pe la ora 8,30 am fost chemat cu actele de către o persoană din cadrul serviciului de la vamă care mi-a spus că totul este în regulă, însă au omis să radieze din calculator interdicția mea.

M-a sunat între timp, M.M.N., i-am spus că totul este în regulă, acesta a confirmat că știe, că ne vom întâlni când mă întorc în Italia. La două zile după ce am ajuns în Italia, m-a sunat H.M.V. și mi-a spus că inculpatul M.M.N. i-a cerut 3.000 de dolari S.U.A. pentru a-i da șefului de la vamă pentru că mi-a rezolvat problema și am putut trece granița în acea noapte.

După ce am revenit din Italia, inculpatul M.M.N. mi-a confirmat că a primit această sumă de la H.M.V. dar de față nu a fost nici o altă persoană".

Coroborat cu aceste susțineri sunt cele ale martorului H.M.V. care a declarat:

"îmi amintesc apoi, că în ziua sau noaptea de 11 septembrie 2001, când R.O. urma să plece în Italia, am fost contactat telefonic de F.D.I. pretinzându-se o sumă de 3.000 dolari S.U.A. reprezentând suma de care are nevoie pentru a-i rezolva ieșirea din țară, întrucât la acea dată se luase interdicția față de R.O. de a nu părăsi țara.

Și inculpatul M.M.N. m-a sunat în acea noapte spunând că este pe drum și se deplasează spre Arad pentru a rezolva problema ridicării interdicției, iar spre dimineață m-a sunat atât inculpatul cât și R.O. spunând că s-a rezolvat problema. După rezolvarea acestor probleme am dat suma de 3.000 dolari S.U.A.".

în baza acelorași probe, instanța reține că la revenirea din Italia, martorul R.O. i-a remis din suma inițial pretinsă de inculpatul M.M.N. (cei 100.000 dolari S.U.A.) prin intermediul martorului H.M.V. 45.000 dolari S.U.A.

în acest sens, martorul R.O. a declarat următoarele:

"Precizez că la revenirea din Italia, martorul H.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul M.M.N. la biroul inculpatului M.M.N. și i-a dat ultima tranșă din cei 100.000 dolari S.U.A. promiși, ultima tranșă după câte îmi amintesc a fost 45.000 dolari S.U.A.

Acest lucru mi l-a confirmat H.M.V. Faptul că a primit suma sus-menționată a fost confirmat atât de inculpatul M.M.N. cât și de F.D.I., parte din banii dați inculpatului au provenit de la firmă, așa cum am menționat, o parte din împrumut precum și din banii mei personali".

Relatările acestui martor se coroborează cu depoziția martorului H.M.V. dată în fața instanței conform căreia:

"Ultima tranșă din cei 100.000 de dolari S.U.A. pretinși, mai exact 42.000 dolari S.U.A. i-am dus eu la domiciliul inculpatului, personal la Brașov la locuința inculpatului M.M.N. înmânându-i personal această sumă. Deplasarea am făcut-o singur, de față nu a mai fost nimeni când am dat această sumă. Conform înțelegerii dintre M.M.N. și R.O., această sumă a fost dată de R.O. după reîntoarcerea acestuia în țară. Nu cunosc de unde a provenit această sumă".

în concluzie, în raport de cele mai sus expuse, tribunalul a reținut că inculpatul M.M.N. a primit de la R.O. direct sau prin intermediul martorului H.M.V. suma totală de 64.000 dolari S.U.A. și 600.000.000 lei lăsând să se creadă că are influență asupra lucrătorilor din poliție, parchet și justiție în rezolvarea favorabilă a problemei judiciare referitoare la martorul R.O.

Instanța a considerat ca fiind edificatoare în determinarea cuantumului sumei primite de inculpat, declarațiile făcute de martorii R.O. și H.M.V. în cadrul cercetării judecătorești, întrucât doar cei doi au fost implicați direct în operațiunea de primire a sumelor în discuție, fapt stabilit și impus încă de la prima întâlnire între cei trei la locuința inculpatului de către acesta.

Faptul că inculpatul a primit suma de bani de la R.O. atât prin intermediul lui H.M.V. cât și direct de la acesta este confirmat în instanță și de martorul V.M. care prin depoziția lui furnizează elemente de detaliu privind întâlnirea celor trei (întrucât fiind conducător auto a efectuat deplasări în acest scop) iar cu privire la cuantumul sumelor primite de inculpat, a declarat:

"După ce l-am cunoscut pe inculpatul M.M.N. i-am dus cu mașina pe R.O. și H.M.V. la Brașov la locuința inculpatului M.M.N.

Cei doi aveau asupra lor o sumă mare de bani într-un sac specific băncii, cu această sumă au intrat în locuința inculpatului M.M.N., precizez că nu cunosc ce sumă era iar la ieșire nu mai aveau acel sac cu bani asupra lor.

Am auzit discuții între H.M.V. și R.O. că în total i-a înmânat inculpatului M.M.N. suma de 100.000 dolari S.U.A. pentru acesta din urmă să-l ajute pe R.O. în rezolvarea favorabilă a problemelor litigioase".

Pe de altă parte, concludente sub aspectul vinovăției inculpatului în sensul sus menționat sunt depozițiile martorilor K.V.T. și B.C. acesta din urmă din anul 1998 până la data arestării inculpatului fiind angajat în calitate de conducător auto la firma acestuia.

Cei doi, mai cu seamă ultimul a evidențiat întâlnirile repetate dintre inculpatul M.M.N. și martorii R.O. și H.M.V. dar evident prin calitatea pe care o aveau, dată fiind și abilitatea inculpatului nu erau de față în momentul înmânării banilor iar referitor la unele întâlniri confirmă că s-au înmânat colete fără a cunoaște conținutul acestora.

în cauză din materialul probator administrat, tribunalul a reținut că din totalul actelor infracționale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, nu au fost probate remiterea sumei de 30.000 dolari S.U.A. prin intermediul lui F.D.I. precum și remiterea sumei de 12.000 dolari S.U.A., la începutul lunii septembrie 2001 în salonul de la S.N.C. P. în prezența martorilor B.C.G. și K.V.T.

în acest sens, potrivit art. 65. C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, inculpatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția așa cum rezultă din prevederile art. 66 C. proc. pen., el având numai dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, când acestea există.

în sensul dispozițiilor legale sus-menționate în legătură cu remiterea sumei de 30.000 dolari S.U.A. prin intermediul lui F.D.I., s-a reținut următoarele:

Cu privire la acest segment al presupusei activități infracționale F.D.I. a precizat în declarația din 6 decembrie 2002, că:

"Arăt încă odată că personal nu am primit niciodată sume de bani pentru M.M.N. și nici pentru mine de la H.M.V., R.O. sau alte persoane din cercul de cunoștințe ale acestora".

Martorul R.O. în fața instanței, a declarat că între prima întâlnire și data de 30 august 2001:

"A achitat aproximativ 30.000 dolari S.U.A. la solicitarea telefonică a lui F.D.I. sau H.M.V. pentru inculpatul M.M.N.".

în acest sens, martorul R.O. a mai susținut că:

"La aproximativ una sau două zile, am fost sunat telefonic de F.D.I. care mi-a cerut suma de 15.000 dolari S.U.A. spunând că are nevoie de această sumă pentru a o înmâna inculpatului M.M.N. care a inițiat demersurile pentru a mă ajuta pe mine în problema litigioasă. Revin și precizez că nu știu exact dacă mi-a cerut mărci sau dolari S.U.A. Eu i-am răspuns că nu am toată suma respectivă dar voi procura acești bani în ziua următoare. Seara a revenit cu un telefon F.D.I. care mi-a comunicat că inculpatul M.M.N. este supărat afirmând că nu suntem de cuvânt, spunând totodată că acesta este plecat într-o misiune la Constanța. Eu am făcut eforturi pentru a procura suma în aceeași zi împrumutându-mă de la persoane care schimbau valută (numele nu mi le amintesc) și în după-masa zilei respective i-am înmânat această sumă martorului H.M.V. Acesta știu că s-a deplasat singur la Brașov și a înmânat această sumă de bani dar ni pot preciza cui.

Eu i-am dat această sumă martorului H.M.V. cu mențiunea specială pentru inculpatul M.M.N. pentru că așa mi s-a cerut de către F.D.I. Când am plecat de la locuința inculpatului M.M.N. din Brașov, acesta mi-a spus că vom comunica prin intermediul lui F.D.I. și din această cauză eu am răspuns solicitărilor telefonice ale acestuia înmânându-i cei 15.000 mărci sau dolari S.U.A. numitului H.M.V. Eu nu m-am mai interesat cui i-au fost înmânați banii de către H.M.V., sau poate am întrebat dar nu îmi amintesc, adoptând această conduită urmare faptului că M.M.N. a precizat că vom păstra legătura prin F.D.I.".

Susținerile sale sunt contradictorii nu numai cu cele date în faza de urmărire penală, ci și cu cele ale martorului H.M.V., aceasta relatând în fața instanței de judecată că:

"La plecare, ne-a spus să ne pregătim cu altă sumă de bani, aproximativ 10.000 dolari S.U.A. spunând că vom ține legătura prin F.D.I.

După aproximativ două sau trei zile m-a sunat pe mine F.D.I. comunicându-mi că este la un simpozion în Poiana Brașov iar persoana care va trebui să rezolve problema noastră se află la acel simpozion, cerându-mi după câte îmi amintesc o sumă de 8.000 dolari S.U.A. I-am comunicat acest lucru lui R.O. și acesta mi-a dat o sumă în lei de 3 sau 400.000.000 lei și m-am întâlnit cu F.D.I. în fața hotelului A. din Brașov unde i-am dat acestuia această sumă într-o sacoșă. Arăt că nu îmi amintesc exact ordinea în care am dat sumele, dar cu certitudine, a doua tranșă am dat-o în lei pentru că știu că pe această temă am avut o discuție cu R.O. cum este mai avantajos pentru noi, lei sau valută. De față nu a fost nimeni când am înmânat această sumă de bani. Din discuția inițială, destinația acestei sume era M.M.N. La interval de câteva zile, am fost contactat telefonic de F.D.I. și mi-a cerut să-i mai dau o sumă în completare până la 30.000 dolari S.U.A. pentru rezolvarea problemelor discutate cu M.M.N., sumă care urma să ajungă din nou la inculpatul M.M.N. Eu am primit de la R.O. din câte îmi amintesc 12 sau15.000 dolari S.U.A., m-am deplasat cu autoturismul personal la Brașov și în urma unei convorbiri telefonice avute cu inculpatul M.M.N., am fost așteptat în față la A. de o persoană care cred că era șoferul inculpatului, B.C., i-a înmânat plicul cu această sumă în valută. La vremea când s-au petrecut aceste fapte eu nu am dat importanță și nu pot reda în ordine cronologică cum s-au derulat și din cauza problemelor pe care le am și eu nu pot să descriu în detaliu toate situațiile în care s-au înmânat sumele".

Referitor la remiterea acestei sume, declarația martorului R.O. nu se coroborează cu declarațiile martorilor B.C.G. (care a negat că ar fi primit vreo sumă de bani pentru inculpat de la R.O.) și F.D.I.

în speță, este posibil ca cei doi, cunoscând problemele judiciare ale lui R.O., să-i fi cerut în numele inculpatului M.M.N. și fără știința acestuia, sume de bani pe care le-au folosit în interes propriu, speculând conjunctura nefavorabilă în care se află acesta.

Deopotrivă, apare și remiterea sumei de 12.000 dolari S.U.A. la începutul lunii septembrie 2001 în salonul S.N.C. P. în prezența martorilor B.C.G. și K.V.T.

Cu privire la această susținere, martorul R.O. a precizat în fața instanței că:

"La solicitarea telefonică a lui M.M.N. m-am deplasat la București împreună cu martorul K.V.T. asociindu-mă cu acesta să mergem cu o singură mașină întrucât el avea probleme la București și undeva în București am fost așteptați de șoferul inculpatului M.M.N. care ne-a condus la un salon de protocol aparținând de S.N.C. P. Acolo eram așteptat de inculpatul M.M.N. care era însoțit de doi bărbați și fiica acestuia. Aici i-am dat inculpatului din câte îmi amintesc 5.000 dolari S.U.A., de față fiind martorul K.V.T".

Această susținere este infirmată de următoarele probe:

- declarația martorului H.M.V., care în fața instanței a relatat că:

"Știu că ulterior i s-a mai dat 5.000 dolari S.U.A. prin intermediul lui K.V.T., I-am dat acestuia și plicul cu bani și un cadou (o statuetă) care urmau să fie înmânate de ziua de naștere a inculpatului M.M.N. Precizez că doar prezenta statuetă reprezenta cadoul iar valuta era dată ca o diferență la suma pretinsă pentru rezolvarea problemelor firmei".

- declarația martorului K.V.T., care pe tot parcursul procesului penal a menționat că nu a dat vreo sumă de bani inculpatului M.M.N. din partea celor doi.

- declarația inculpatului B.C.G. care a precizat că:

"Nu îmi amintesc ca în prezența mea K.V.T. să-i fie înmânat vreodată vreun pachet inculpatului".

în legătură cu materialul probator, tribunalul a înlăturat mijloacele de probă obținute prin ignorarea normelor procedurale penale (înregistrări audio - video în lipsa autorizației, audierea învinuitului arestat în altă cauză fără apărător, audierea de martori fără ca aceștia să depună jurământul, etc.) după cum urmează:

- înscrisul olograf întocmit de martorul R.O.

Potrivit art. 96 C. proc. pen., organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. Așa cum prevede în continuare art. 97 C. proc. pen., această "ridicare" se face sub luare de dovadă, de regulă prin proces verbal. Din actele aflate la dosarul cauzei, cine și cui l-a predat, neexistând o dovadă în acest sens. Deși s-a susținut că înscrisul provine dintr-o agendă, era firesc ca aceasta să fie ridicată și depusă la dosar, pentru a face dovada realității. Ori, în momentul depunerii sau ridicării înscrisului, organele de urmărire penală erau obligate să întocmească un proces verbal, în prezența a doi martori asistenți, conform art. 92 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce nu s-a întâmplat.

Atașarea la materialul probator a înscrisului respectiv în alte condiții decât cele prevăzute de Codul de procedură penală are drept consecință înlăturarea acestuia și interdicția de a fi folosit ca mijloc de probă în proces, așa cum se stipulează în art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

- înregistrările audio-video, întrucât acestea nu sunt autentice, iar unele s-au făcut fără a existat autorizația procurorului.

Astfel, potrivit art. 911C. proc. pen., în forma existentă la momentul înregistrărilor, aceste mijloace de probă nu puteau fi obținute decât cu autorizarea procurorului, care, în temeiul art. 912C. proc. pen., avea obligația certificării lor. Aceeași procedură există și în cazul înregistrării de imagini, așa cum rezultă din conținutul art. 914"Dispozițiile art. 911sunt aplicabile și în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută de art. 912, cu excepția redării în formă scrisă, după caz".

La dosar au fost depuse o casetă cu înregistrări video și 10 casete audio cuprinzând 285 de convorbiri telefonice, purtate în perioada 15 august 2001 - 6 septembrie 2002, care urmează să fie înlăturate pentru următoarele motive:

- pentru caseta video nu există autorizație și potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 40 din 15 martie 2004 întocmit de I.N.E.C., "nu este autentică și reprezintă o copie";

- înregistrările transcrise în procesul - verbal din 20 septembrie 2002 și numerotate de la 1 (15 august 2001, ora 17,23) la 128 (8 octombrie 2001, ora 12, 38) au fost făcute fără existența unei autorizații a procurorului. Astfel, deși în procesul - verbal respectiv se face referire la autorizația nr. 0012.86 din 16 august 2001 (deci a doua zi după primele înregistrări) a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emisă în temeiul art. 911C. proc. pen., aceasta nu a fost depusă la instanță, ignorându-se rolul activ al acesteia, constând în solicitările numeroase.

Un alt motiv al înlăturării acestor transcrieri, îl constituie și concluziile raportului de expertiză criminalistică, potrivit cărora "Probele Al - Alo nu sunt autentice și reprezintă copii ale unor înregistrări originale".

în expertiza criminalistică nr. 40 din 15 martie 2004 întocmită de I.N.E.C., se menționează:

O înregistrare audio pe suport magnetic, este autentică dacă:

- a fost realizată simultan cu evenimentele acustice de pe aceasta și nu reprezintă o copie;

- nu conține eventuale intervenții (ștersături inserări, intercalări de cuvinte fraze sau alte elemente de contrafacere);

- a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de partea ce a efectuat înregistrarea.

înregistrarea "originală" reprezintă mediul sau suportul fizic pe care au fost înregistrate evenimentele acustice originale. Pe plan internațional, opiniile experților în domeniu sunt convergente în privința "înregistrărilor audio autentice" și "înregistrării audio originale" cele din urmă putând fi declarate autentice doar prin intermediul unei expertize care are ca obiect stabilirea autenticității acestora.

Or, în speță concluziile experților au fost că înregistrările în litigiu nu sunt autentice.

- înregistrările transcrise în procesele - verbale din 3 decembrie 2001 (pentru perioada 15 octombrie 2001, ora 15,31 - 26 octombrie 2001, ora 8,54), 4 februarie 2002 (pentru perioada 29 octombrie 2001 ora 11,02 - 14 ianuarie 2002, ora 13,29), 6 martie 2002 (pentru perioada 7 ianuarie 2002, ora 17,35 - 14 ianuarie 2002, ora 22,08) și 27 septembrie 2002 (pentru perioada 12 martie 2002 ora 21,56 - 6 septembrie 2002, ora 12,17) au la bază autorizațiile procurorului, cu excepția convorbirilor din 18 martie 2002, ora 11,42 purtată între I.A. și M.M.N., 19 martie 2002, ora 8,10 purtată între aceleași persoane, 17 mai 2002, ora 11,29 purtată între M.M.N. și un bărbat, 31 mai 2002, ora 20,24 purtată între M.M.N. și un bărbat, 31 mai 2002, ora 21,25, purtată între M.M.N. și bărbatul aflat la telefonul, cele de la punctele 53-58 din 10 iunie 2002 - 13 iunie 2002, 60 - 76 din 11 iunie 2002 ora 6,15 - 11 iunie 2002 ora 8,45, pentru care nu există un astfel de act.

înlăturarea tuturor acestor procese - verbale de transcriere ca mijloc de probă se impune întrucât înregistrările nu sunt autentice, iar conținutul lor nu reprezintă realitatea așa cum se menționează din raportul de expertiză criminalistică: "Transcrierea convorbirii C 78 (prima înregistrare de pe fața A, proba A 7) nu corespunde cu dialogul real ce a avut loc între interlocutori.

Analiza celorlalte convorbiri ala căror transcrieri le-am localizat în dosar, a evidențiat că în general, între dialogurile înregistrate și redarea în formă scrisă a acestora nu există deosebiri care să denatureze înțelesul discuțiilor.

Pentru celelalte convorbiri ala căror transcrieri mi-au fost puse, transcrierile sunt corespunzătoare iar diferențele existente nu sunt de natură să modifice înțelesul general al discuțiilor.

Personajul R.O. (conform transcrierilor) vorbește un amestec de limbă italiană și limbă română cu puternic accent italian. Pentru convorbirile în limba italiană nu pot să-mi exprim o opinie deoarece nu cunosc această limbă.

Deosebirile existente între numărul de convorbiri înregistrate și cel al transcrierilor, prezența acelorași două convorbiri C 72 - 70 și C 74 - 71 pe două benzi magnetice diferite, lipsa unor convorbirile căror transcrieri se află la dosar, precum și lipsa transcrierilor unor convorbiri care se află pe benzile magnetice, se datorează probabil unor operațiuni tehnice de copiere".

în cursul, cercetării judecătorești, instanța, constatând defectuozitatea transcrierii convorbirilor, a restituit procesele - verbale și casetele de la procuror pentru refacerea proceselor - verbale, însă nu s-a dat curs acestor solicitări.

Mai mult, așa cum a comunicat P.N.A. la termenul din 12 ianuarie 2004, autorizațiile nr. 1, 2 și 3/2001 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș se referă la alte persoane și nu au nici o legătură cu cauza referitoare la inculpatul M.M.N.

Or, în raport de cele expuse, cum convorbirile transcrise, lacunar și defectuos, ridică evidente dubii existând în același timp și o incertitudine formată ca urmare a examinării științifice a înregistrărilor audio și video (stabilindu-se prin raportul de expertiză criminalistică nr. 40 din 15 martie 2004 că probele A 1 - 10 nu sunt autentice și reprezintă copii ale unor înregistrări originale), tribunalul conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., a înlăturat aceste probe.

împotriva acestei sentințe au declarat apel P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita înlăturare a unor mijloace de probă, considerând că au fost obținute cu încălcarea normelor de procedură penală, pentru greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, infracțiune care există separat și nu se absoarbe în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență, precum și confiscarea de la inculpat a sumei totale de 138.500 dolari S.U.A.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru că instanța nu a rezolvat fondul cauzei, omițând să se pronunțe cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, pentru greșita condamnare a inculpatului relativ la infracțiunea de trafic de influență întrucât faptele nu sunt probate, declarațiile martorilor sunt contradictorii, probele sunt obținute nelegal.

în subsidiar a criticat hotărârea pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului.

Prin decizia penală nr. 427/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 7615/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia și inculpatul M.M.N.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect, prima instanță a înlăturat unele mijloace de probă ce au fost obținute cu încălcarea dispozițiilor codului de procedură penală. De asemenea, înlăturarea unor înregistrări audio care nu sunt autentice și nici originale, este corectă pentru că acestea conțin doar fragmente din discuții care, potrivit expertizei efectuate, nu pot fi considerate ca fiind autentice.

Cât privește infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., instanța de apel reține că acțiunile inculpatului au constat doar în primirea sumelor de bani pentru a interveni pe lângă un funcționar competent spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Parte din aceste acțiuni ar putea fi interpretate ca și acțiuni ale laturii obiective ale infracțiunii de favorizarea infractorului dar numai dacă s-ar fi dovedit că s-a și realizat intervenția respectivă, favorizarea personală a infractorului și dacă nu ar fi existat infracțiunea de trafic de influență.

în cauză chiar afirmațiile inculpatului că, prin persoanele competente pe care le cunoaște, va ajuta pe cel interesat să i se ridice interdicția de a părăsi țara ori alt ajutor referitor la desfășurarea procesului penal, nu pot constitui o infracțiunea separată, ele fiind cuprinse într-o unitate faptică infracțională, alături de celelalte acțiuni, în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență.

Cât privește apelul inculpatului, instanța de apel reține că a fost rezolvat fondul cauzei, prima instanță pronunțându-se prin dispozitiv, relativ la cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

De asemenea, probele administrate dovedesc pe deplin, vinovăția inculpatului în raport de infracțiunea de trafic de influență. Toate declarațiile, pretins a fi contradictorii, au fost temeinic analizate de prima instanță și prin analiza în ansamblu a acestora s-a constatat că nu pot conduce la exonerarea de răspundere pentru inculpat.

Cât privește pedeapsa aplicată, prima instanță a realizat o individualizare judicioasă atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.

împotriva acestor hotărâri, în termen legal au declarat recurs P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia și inculpatul M.M.N.

P.NA. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor și în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului M.M.N. și pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen., respectiv confiscare de la același inculpat, conform art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a sumei de 138.500 dolari S.U.A.

în motivele scrise, procurorul consideră că în mod greșit s-a dispus înlăturarea unor mijloace de probă.

Astfel, cu privire la înscrisul olograf întocmit de martorul R.O. în care au fost consemnate sumele de bani pe care acesta le-a dat inculpatului M.M.N., se reține că a fost întocmit un proces - verbal cu ocazia ridicării înscrisului, nefiind obligatorie prezența martorilor asistenți.

De asemenea, înregistrările audio, constituie, în opinia parchetului mijloace de probă deosebit de relevante sub aspectul dovedirii infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

Se reține că instanțele au analizat trunchiat conținutul raportului de expertiză, prevalându-se doar în parte de condițiile acestuia, neținând cont de explicațiile oferite de către expert.

Din explicațiile expertului, se poate trage concluzia că aceste copii ale înregistrărilor originale nu sunt contrafăcute și subzistă casete audio care conțin fragmentele considerate relevante din cadrul celei autentice, fără a exista intenția de a induce în eroare.

Relativ, la infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., parchetul consideră că în speță ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni, inculpatul M.M.N. făcând în mod efectiv demersuri pentru ca învinuitul R.O. să i se ridice măsura interdicției de a nu părăsi țara.

De asemenea, și cercetarea pe o perioadă în stare de libertate a învinuitului R.O. s-a datorat tot intervențiilor inculpatului M.M.N.

Cum probele administrate, demonstrează ajutorul efectiv pe care inculpatul i l-a dat lui R.O. inculpat în dosarul nr. 265/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș în mod corect se impune condamnarea acestuia și pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

Inculpatul recurent M.M.N. a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv de recurs se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 3 C. proc. pen., în sensul că instanța nu a fost compusă potrivit legii.

Astfel, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora la judecătorii, tribunale și curți de apel, pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de judecată sunt formate din doi judecători.

Cum recurentul inculpat M.M.N. nu avea loc de muncă, fiind deci fără ocupație, nu putea face parte din categoria persoanelor vizate prin Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 161/2003.

în consecință, compunerea completului de judecată la prima instanță, trebuia să fie format dintr-un singur judecător și nu din doi judecători, fapt ce atrage nulitatea absolută a sentinței în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Cel de-al doilea motiv de recurs se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat susține că instanțele au comis o gravă eroare de fapt, ceea ce a avut drept consecință greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de influență.

în cauză, nu s-a putut dovedi, cu certitudine, vinovăția inculpatului M.M.N., prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 alin. (1) C. proc. pen., neputând fi înlăturată.

Pe cale de consecință se impune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen.

în subsidiar, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., instanțele aplicând o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, instanța de fond trebuia să țină seama de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind tatăl a doi copii, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Avându-se în vedere aceste circumstanțe dar și pericolul social redus al faptei, inculpatul recurent a solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități de executare a acesteia neprivativă de libertate.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, constând în aceea că inculpatul M.M.N. a pretins și primit în mod repetat, direct sau prin intermediari, de la cetățeanul italian R.O., sume de bani, lăsând să se creadă că are influență și poate interveni pe lângă persoane competente, polițiști, lucrători vamali, procurori și judecători, în scopul de a obține cercetarea acestuia în stare de libertate, ridicarea interdicției de a nu părăsi țara, preluarea dosarului de către organele de cercetare penală și soluționarea favorabilă a dosarului în care avea calitatea de inculpat.

De asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, rezultată din înțelegerea pe care inculpatul a avut-o cu martorul R.O. de a primi sume de bani în scopul rezolvării favorabile a dosarului penal în care era implicat, este legală.

Raționamentul instanței de fond, analiza de amânunt a faptelor și probelor administrate, înlătură aspectele de contradictorialitate rezultate din declarațiile martorilor date în fața organelor judiciare, dovedindu-se fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului M.M.N.

înalta Curte constată, însă, că hotărârile sunt criticabile sub aspectul cuantumului sumelor supuse confiscării speciale respectiv, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

înainte de a trece la o nouă analiză a probelor, prin prisma celor două aspecte invocate anterior, considerăm necesar a se face câteva considerații teoretice cu privire la probe, mijloacele de probă și valoarea probantă a acestora în cadrul procesului penal.

Astfel, potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Potrivit art. 64 C. proc. pen., mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probe sunt:

Declarațiile învinuitului sau inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico științifice, constatările medico - legale și expertizele.

în cazul în care unele dintre declarații sunt contradictorii (cum se observă și în speța de față) instanța poate reține numai pe cele care le consideră verosimile, indiferent că acestea au fost date în faza de urmărire penală sau în faza de judecată. Acest lucru este posibil deoarece legea nu stabilește o ordine de preferință în această privință.

Revenind la cauza de față, instanța de fond reține că din "totalul actelor infracționale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în forma continuată, nu au fost probate remiterea sumei de 30.000 dolari S.U.A. prin intermediul martorului F.D.I., precum și remiterea sumei de 12.000 dolari S.U.A., la începutul lunii septembrie 2001 în salonul de la S.H.C. P. în prezența martorilor B.C. și K.V.T.

Primirea acestor sume de către inculpatul M.M.N., alături de celelalte sume - rezultă, însă, din analiza în ansamblu a probelor administrate de organele judiciare în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, înalta Curte apreciază că înscrisul olograf (înlăturat de prima instanță întrucât s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 96 și art. 97 C. proc. pen.) constituie mijloc de probă în sensul cerut de dispozițiile art. 64 C. proc. pen., nefiind necesară prezența martorilor asistenți la întocmirea procesului - verbal efectuat cu ocazia ridicării acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 89 C. proc. pen., înscrisurile pot servi ca mijloc de probă, dacă în conținutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.

Sunt, însă mijloace de probă numai acele înscrisuri care, în conținutul lor, materializează un act de gândire și voință care are relevanță asupra faptelor sau împrejurărilor de fapt ce intră în cadrul obiectului probațiunii.

Procesul verbal îl reprezintă acel înscris în care organele prevăzute de lege consemnează constatările făcute personal.

Prin urmare, procesul - verbal este privit ca mijloc de probă numai dacă faptele sunt constatate personal de către organele care-l întocmește.

în ceea ce privesc condițiile de formă, legea procesual penală, art. 91 alin. (2) C. proc. pen., arată că procesul - verbal trebuie semnat pe fiecare pagină de către cel care îl încheie precum și de către martorii asistenți, când există.

Dispozițiile art. 97 alin. (1) C. proc. pen. (orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligat să-l prezinte și să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora) analizate prin prisma dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. proc. pen. (când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezențe unor martori asistenți, numărul acestora trebuie să fie de cel puțin doi) permit organelor judiciare să ridice înscrisurile și să încheie procesul - verbal chiar și în lipsa martorilor asistenți.

în cauza de față, la data de 29 noiembrie 2002, procurorul a ridicat înscrisul olograf întocmit de martorul R.O., în care erau consemnate sumele de bani (în total suma de 138.500 dolari S.U.A.) primite de inculpatul M.M.N. încheind procesul verbal existent la fila 259 dosar urmărire penală.

Lipsa martorilor asistenți nu poate să conducă la înlăturarea forței probante a înscrisului care atestă fapte de natură să contribuie la aflarea adevărului.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 2/7 ianuarie 2003 întocmit de L.I.E.C. Cluj, fila din agendă a fost scrisă de martorul R.O., reprezentând însemnările personale ale acestuia.

Pe de altă parte, martorul H.M.V. în declarația dată în faza de cercetare judecătorească arată următoarele:" l-am cunoscut pe inculpatul M.M.N., în cursul lunii august 2001, prin intermediul lui F.D.I. care mi l-a prezentat ca fiind o persoană care are o influență majoră pentru a stopa cercetărilor declanșate împotriva firmei la care eu lucram cu R.O.

în acea zi F.D.I. a discutat cu mine și spre seară am primit un telefon de la acesta să mă deplasez la acea persoană influentă împreună cu R.O. în cadrul discuțiilor avute, M.M.N. s-a angajat să se intereseze și ne-a spus în același timp că are nevoie de o sumă de bani pentru a face primele demersuri.

De față am fost eu, R.O., inculpatul M.M.N. și F.D.I. Cerându-i o sumă de bani, R.O. i-a dat aproximativ 2000 dolari S.U.A., iar la plecare ne-a spus să ne pregătim cu o altă sumă, aproximativ 10.000 dolari S.U.A., spunând că vom ține legătura prin F.D.I.

După aproximativ 2 sau trei zile m-a sunat pe mine F.D.I., i-am comunicat acest lucru lui R.O. și acesta mi-a dat suma de 3-400.000.000 lei pe care i-am dat-o lui F.D.I.

Din discuția inițială destinația acestei sume era M.M.N. La interval de câteva zile am fost contactat telefonic de F.D.I. și mi-a cerut să-i mai dau în completare, până la 30.000 dolari S.U.A. pentru rezolvarea problemelor discutate cu M.M.N. în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul M.M.N. am dat plicul cu 12 sau 15.000 dolari S.U.A. șoferului inculpatului".

Relativ la remiterea aceste sume, martorul R.O., audiat de către instanța de judecată arată că în cursul lunii iulie 2001, împreună cu martorul H.M.V. s-au întâlnit cu F.D.I. în fața hotelului A. din Brașov, deplasându-se împreună la locuința inculpatului M.M.N.

"F.D.I. mi l-a prezentat pe inculpatul M.M.N. ca fiind general C.I.E. făcând parte din Corpul de control al primului ministru. Eu i-am explicat lui M.M.N., după ce s-a făcut prezentarea, că sunt cercetat de poliție, că s-a hotărât față de mine interdicția de a nu părăsi țara. Precizez că din spusele numitului F.D.I. am reținut că inculpatul M.M.N. s-a oferit să mă ajute. Inițial a fost dată suma de 3.000 mărci germane iar în final s-a achitat aproximativ 30.000 mărci la solicitarea telefonică a lui F.D.I. sau H.M.V. pentru inculpatul M.M.N.".

Cât privește remiterea sumei de 12.000 dolari S.U.A. la începutul lunii septembrie în salonul S.N.C. P. urmează a se avea în vedere, pe lângă menținerile cuprinse în înscrisul olograf, declarațiile martorului R.O. date în cursul cercetării judecătorești dar și declarațiile martorilor K.V.T. și B.C.

Astfel potrivit declarației martorului K.V.T., acesta împreună cu R.O. s-au întâlnit într-un salon al S.N.C. P. unde a venit și inculpatul M.M.N.

Anterior acestei întâlnire martorul R.O. i-a adus la cunoștință faptul, că se întâlnește cu inculpatul M.M.N. pentru a-i rezolva problema, arătându-i un teanc de bani în buzunarul interior al hainei. Martorul K.V.T. a apreciat că R.O. i-a dat cu ocazia acelei întâlniri aproximativ 10.000 dolari S.U.A.

întâlnirea inculpatului M.M.N. cu martorul R.O. este confirmată și de martorul B.C., fără ca acesta să observe dacă s-au dat sau nu bani.

în atare condiții, din evaluarea și coroborarea tuturor probelor existente la dosar, cu excepția mijloacelor de probă obținute prin nesocotirea dispozițiilor legale expuse pe larg în expozitivul hotărârii primei instanțe, înalta Curte apreciază că suma totală pretinsă și primită de inculpatul M.M.N. de la martorul R.O., personal sau prin intermediari cu scopul de a interveni pe lângă persoane competente, este de 138.500 dolari S.U.A., sumă ce urmează a fi confiscată în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 264 C. pen., constituie infracțiunea de favorizarea infractorului, ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Situația preexistentă, în cazul favorizării infractorului, este conturată de o infracțiune săvârșită de o altă persoană decât favorizatorul. Cel care profită de activitatea favorizatorului este întotdeauna un infractor.

Ajutorul dat unui infractor poate consta într-o acțiune ori într-o inacțiune. Termenii legii semnifică sprijinirea certă, efectivă a unui infractor. Ajutorul acordat infractorului trebuie să aibă calitatea de a-l sprijini pe acesta, de a-l ajuta pentru a se sustrage de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

în cauza, potrivit declarației martorului H.M.V., R.O. urma să plece în Italia în luna septembrie 2001. A fost însă oprit de autoritățile vamale interzicându-i-se să părăsească țara. în aceste condiții martorul H.M.V. a luat legătura telefonică cu inculpatul M.M.N. pentru a rezolva problema și a-i facilita cetățeanului italian să părăsească România.

în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, martorul R.O. i-a confirmat telefonic martorului H.M.V. că a ieșit din țară. Aceste aspecte sunt parțial, relevate și de inculpatul M.M.N. cu ocazia confruntării efectuată de procuror la data de 17 ianuarie 2003.

Relevant sub aspectul reținerii infracțiunii de favorizarea infractorului, este faptul că R.O. era cercetat pentru mai multe infracțiuni săvârșite în perioada 1998 - 2001 iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, din februarie 2002 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/94,art. 40 din Legea nr. 82/1991 respectiv art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/90 toate cu aplicarea dispozițiilor art. 4 1 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, ajutorul dat de inculpatul M.M.N. a permis cetățeanului italian R.O. să părăsească România în condițiile în care acesta a fost oprit la vamă de autoritățile române.

Acest ajutor se circumscrie prevederilor art. 264 C. pen., toate celelalte activități desfășurate intrând în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență, inculpatul M.M.N. fiind conștient că, prin activitatea sa, eludează și îngreunează tragerea la răspundere penală a lui R.O.

Criticile aduse în recursul inculpatului M.M.N. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 78/2000 sunt infracțiuni de corupție, infracțiunile prevăzute la art. 254 - art. 257 C. pen., precum și infracțiunile prevăzute în legile speciale, ca modalități specifice ale infracțiunilor prevăzute la art. 254 - art. 257 C. pen., în funcție de calitatea persoanelor care săvârșesc faptele ori, în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit.

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se aplică potrivit art. 1 următoarele categorii de persoane:

a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, unităților cooperatiste sau a altor agenți economici;

c) care exercită atribuții de control, potrivit legii:

d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența.

d) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență susținută cu privire la: operațiuni ce antrenează circulația de capital operațiuni de bancă, schimb valutar;

f) care dețin o funcție de conducere într-un sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;

g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) - f) în condițiile prevăzute de lege.

Cum în speță, inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție, traficul de influență, exercitând în fapt funcția de director general la SC A.H. SA Brașov (împrejurare ce poate fi considerată ca o însărcinare de serviciu, cu atât mai mult cu cât participă la luarea deciziilor cu posibilitatea reală de influențare a acestora) se apreciază că în mod corect, a fost soluționată cauza în complet format din doi judecători, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 78/2000.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, înalta Curte constată că faptele reținute de instanțe, cu mențiunile expuse anterior, sunt conforme cu realitatea, iar hotărârile pronunțate sunt întemeiate pe o apreciere corectă a probelor.

Analiza detaliată a faptelor, realizată de instanța de fond, precum și a probelor administrate de organele judiciare în cele două faze ale procesului penal, demonstrează, fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., respectiv favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Nici motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi primit.

Instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei atât sub aspectul naturii și cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a avut, astfel, în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptei, aspect ce rezultă din modalitatea de concepere și derulare a activității infracționale, din caracterul repetat al actelor materiale, cât și al făptuitorului. Sub acest aspect s-a dat eficiență, pe de o parte, atitudinii procesuale nesincere manifestată de inculpat, dar și antecedentelor penale, fiind condamnat în 1982 și 1984 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune.

Pe cale de consecință, față de considerentele expuse anterior, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia.

Se va casa decizia penală nr. 427/ A din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia și, în parte, sentința penală nr. 201 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Alba numai în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Se va înlătura din sentința penală apelată, dispoziția privind achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a inculpatului M.M.N., pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 alin. (1) C. pen.

în baza art. 264 alin. (1) C. pen., se va dispune condamnarea inculpatului M.M.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 b) C. pen., se va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală recurată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Se va modifica cuantumul sumelor dispuse a fi confiscate de la inculpat, de către instanța de fond și în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 se va dispune confiscarea în folosul statului, de la inculpatul M.M.N. a echivalentului în lei a sumei de 138.500 dolari S.U.A., calculat la momentul executării.

Se va constata că, prin încheierea din 23 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, s-a dispus, în baza art. 1605alin. (4) lit. f) C. proc. pen., restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă mde 200.000.000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

în temeiul dispozițiilor art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.N. împotriva aceleiași hotărâri.

← ICCJ. Decizia nr. 3042/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6432/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6470/2005. Penal