ICCJ. Decizia nr. 3069/2005. Penal
| Comentarii |
|
C.M., pentru infracțiunea de fals, fals intelectual și uz de fals, pe V.Ș., N.Ș., I.Ș., I.Z. și M.Z., care ar fi întocmit două chitanțe fictive.
Procurorul D.V., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, prin rezoluția din 12 iunie 2002 (dosar nr. 1094/P/1997) confirmă propunerea poliției de a nu începe urmărirea penală a sus-numiților, pentru infracțiunile de fals, uz de fals și fals intelectual, prevăzute de art. 289,art. 290 și art. 291 C. pen.
C.M. se plânge primului procuror al parchetului de pe lângă aceeași instanță care, prin rezoluția nr. 487/II/2002 din 2 iulie 2002, respinge plângerea.
Petiționara se adresează procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care, prin rezoluția nr. 1485/II/2 din 15 ianuarie 2003, respinge plângerea.
C.M. se adresează Judecătoriei Onești, care, prin sentința penală nr. 346 din 6 iunie 2004, respinge plângerea.
Petiționara cere trimiterea în judecată a procurorului D.V., iar procurorul șef de secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 132/P/2004 din 28 septembrie 2004, dispune neînceperea urmăririi penale cu privire la procurorul D.V., cu motivarea că acesta din urmă nu a săvârșit nici o infracțiune.
în cursul soluționării plângerii formulate pentru fals, uz de fals și fals intelectual, în anul 2001, C.M. formulează o plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de omor.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, cu adresa nr. 533/VIII din 2001, comunică petentei să se adreseze Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, competent să soluționeze o asemenea plângere.
Petiționara se plânge, din nou, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care, prin rezoluția nr. 873 din 26 octombrie 2004, respinge și această plângere.
C.M. se plânge Curții de Apel Bacău, secția penală, care, prin sentința nr. 41 din 2 decembrie 2004 respinge plângerea petiționarei, cu motivarea că procurorul D.V. nu a săvârșit nici o faptă penală.
Petiționara declară recurs, reiterând cererea introductivă.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2146 din 29 martie 2005, respinge, ca nefondat, recursul și o obligă pe recurentă la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Petiționara declară contestație în anularea acestei ultime decizii, cerând desființarea ei și trimiterea în judecată a procurorului D.V.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost legal îndeplinită;
b) când partea dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Motivul, invocat de contestatoare, nu s-a aflat printre cele arătate de art. 386 C. proc. pen., încât, în baza art. 392 din același cod, contestația a fost respinsă, ca inadmisibilă, conform dispozitivului deciziei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6481/2005. Penal → |
|---|
