ICCJ. Decizia nr. 3216/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3216/2005
Dosar nr. 1207/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din 24 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4921/2004, a aplicat minorului C.E. în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. pen., măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Supravegherea i-a fost încredinţată mamei minorului S.E., punându-i-se în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 103 lit. c) C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o activitate neremunerată la Primăria Sebeş, cu o durată de 100 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.
A fost încunoştinţată şcoala unde minorul învaţă şi Primăria Sebeş despre măsurile luate.
S-a constatat că partea vătămată C.C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de un milion lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 13 august 2004, inculpatul minor C.E. a plecat din localitatea Sebeş Alba împreună cu martorii M.Ş. şi O.M. cu intenţia de a ajunge în staţiunea balneară Ocna Sibiului.
Rămânând fără bani, cei trei s-au hotărât să meargă la Sibiu, martorul O.M.C. asigurându-i că va lua bani de la un prieten.
În parcul Vasile Aron din municipiul Sibiu, inculpatul a observat un copil care avea la gât un lănţişor de aur. A început să discute cu acesta după care l-a urmărit până pe strada Semaforului, iar la intrarea în scara blocului cu nr. 22 i-a smuls de la gât lănţişorul, după care a fugit.
Urmare plângerii formulate de părinţii părţii vătămate, organele de poliţie l-au identificat pe inculpat găsind asupra sa lănţişorul sustras, prejudiciul fiind recuperat astfel în natură, prin restituirea bunului sustras.
Situaţia de fapt expusă anterior a fost stabilită pe baza procesului verbal de depistare, percheziţie corporală, procesele-verbale de restituire a bunului sustras, declaraţiile martorilor precum şi declaraţiile inculpatului.
Pentru a dispune aplicarea prevederilor art. 103 C. pen., instanţa de fond a reţinut că inculpatul minor nu este cunoscut cu antecedente penale, părinţii acestuia oferindu-i modele pozitive de comportament. Minorul urmează cursurile Grupului Şcolar Industrial Sebeş, mama acestuia păstrează legătura cu şcoala, interesându-se săptămânal de situaţia minorului.
În raport de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, de pericolul social concret al acesteia, instanţa de fond a considerat că faţă de inculpatul minor este suficientă măsura educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., supravegherea fiind încredinţată mamei acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, aplicarea faţă de inculpatul minor a unei măsuri mai severe.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 2/A/2005 pronunţată în dosarul penal nr. 361/2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa atacată şi în cadrul rejudecării, aplicând dispoziţiile art. 104 C. pen., a luat faţă de inculpatul minor, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, până la majorat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a apreciat că măsura educativă a libertăţii supravegheate este neîndestulătoare impunându-se luarea unei măsuri educative privative de libertate care are ca scop reeducarea minorului.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului C.E., iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), este legală.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată trebuie reţinut faptul că împrejurările care pot influenţa asupra gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului şi care pot servi ca circumstanţe atenuante, nu sunt susceptibile de a fi calificate ca atare prin lege, această calificare urmând a fi făcută de instanţă.
Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă importanţă atât pentru determinarea gradului de pericol social al acestuia cât şi pentru stabilirea unei sancţiuni penale corespunzătoare. Modul de comportare în societate, cunoaşterea conduitei înainte de săvârşirea infracţiunii, respectarea regulilor de convieţuire socială sunt elemente care pot conduce la concluzia că infracţiunea a fost comisă fie datorită înclinaţiei spre săvârşirea unor astfel de fapte fie ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.
În speţa supusă analizei, se constată că inculpatul, în scopul de a face rost de bani pentru distracţii, a avut iniţiativa infracţională alegându-şi ca victimă un minor de 12 ani, l-a urmărit, asigurându-se că nu este observat de alte persoane, după care i-a sustras lănţişorul din aur ce-l purta la gât.
Inculpatul nu a acţionat spontan ci, în prealabil a atras partea vătămată în scara unui bloc, iar în momentul în care aceasta a încercat să plece a fost blocată, adresându-i-se cuvinte triviale.
Dispunându-se efectuarea referatului de evaluare, S.R.S. de pe lângă Tribunalul Alba, a stabilit că inculpatul minor are rezultate mediocre la învăţătură, are un număr mare de absenţe şi abateri disciplinare, iar în ultimii ani de studii nota la purtare a fost scăzută la 7,50 respectiv 7.
De asemenea, s-a constatat o insuficientă supraveghere din partea mamei, precum şi influenţa negativă asupra minorului a anturajului său.
Gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, persoana acestuia conduc la convingerea că măsura educativă a internării într-un centru de reeducare este susceptibilă de a realiza îndreptarea lui. Nu se impune nici aplicarea unei măsuri educative mai puţin severe şi nici aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Faţă de cele menţionate anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3215/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3218/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
