ICCJ. Decizia nr. 3222/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3222/2005
Dosar nr. 2349/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 9 februarie 2005, Tribunalul Teleorman a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 21/1992, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că revizuientul a mai formulat anterior două cereri de revizuire, cu conţinut asemănător, ambele fiind respinse prin sentinţele penale nr. 129 din 10 august 1999 şi nr. 23 din 18 februarie 2003. De asemenea, a mai apreciat că motivul invocat de acesta, respectiv că nu el este autorul infracţiunii de omor deosebit de grav pentru care a fost trimis în judecată şi ulterior condamnat, nu face parte din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru a se putea admite cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 233/ A din 29 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat în termen legal de condamnatul revizuient cu motivarea că susţinerea condamnatului, în sensul că autorul faptei ce i se impută ar fi chiar unul din martorii audiaţi, respectiv, B.I., nu poate fi reţinută, întrucât nu se încadrează în cerinţele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
S-a constatat de către instanţa de control judiciar că G.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., faptă săvârşită în luna martie a anului 1992, victimă fiind V.G., hotărâre ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi apoi a recursului, Decizia penală nr. 54 din 15 ianuarie 1998 a C.S.J.
Fiind nemulţumit de soluţie, în termen legal, a declarat recurs şi a reiterat motivele susţinute în faţa instanţei de fond şi apoi de apel.
Recursul este nefondat.
Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru cazurile strict şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
În raport de motivele invocate de condamnat, în mod corect instanţele au apreciat că cererea de revizuire nu este fondată, întrucât susţinerea condamnatului că altă persoană este autorul faptei pentru care a primit o pedeapsă definitivă, respectiv, martorul audiat B.I., nu poate fi reţinut drept motiv de temeinicie pentru admiterea cererii de revizuire, neînscriindu-se în nici unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. Cele invocate de condamnat nu au nici un suport probator şi puteau constitui, eventual, apărări pe fondul cauzei ce trebuiau şi puteau fi dovedite în căile ordinare de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient G.I. împotriva deciziei penale nr. 233/ A din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat-revizuient la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3224/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
