ICCJ. Decizia nr. 3224/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3224/2005

Dosar nr. 883/2005

Şedinţa publică din 23 mai 2005

Asupra contestaţie în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1282 din 13 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2136/1999 a Judecătoriei Buftea, care se va executa alături de pedeapsa aplicată, inculpatul executând în final 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut arestarea preventivă şi în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 mai 1996 la 13 februarie 1997 şi de la 26 noiembrie 2003 la zi.

În esenţă, s-a reţinut că, în data de 26 noiembrie 1993, inculpatul i-a vândut martorului denunţător B.G., două doze de heroină, contra sumei de 600.000 lei.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 197 din 12 ianuarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. 197/2005, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a formulat contestaţie în anulare solicitând a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţe directe asupra cuantumului pedepsei în executarea căreia se afla.

În drept contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie în anulare şi atunci când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar.

Pentru a se putea reţine acest caz de contestaţie, legea fixează cerinţa ca la dosar să fi existat probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal.

În cauza supusă analizei se constată că aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu constituie o cauză de încetare a procesului penal, incidenţa acestor texte fiind examinată de instanţele de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În consecinţă, constatându-se că motivele invocate prin contestaţie nu sunt fondate, în raport de prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.A. împotriva deciziei penale nr. 197 din 12 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 3222/2005. Penal. Revizuire. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 3227/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3224/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare