ICCJ. Decizia nr. 3227/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3227/2005
Dosar nr. 2356/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin sentinţa penală nr. 26 din 28 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul penal nr. 404/P/2005, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei din 8 ianuarie 2005 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5829/II/2/2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionarul la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, persoana vătămată C.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor G.C. şi T.E., judecători la Tribunalul Gorj, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 271 C. pen., apreciind că în mod nelegal au admis recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 833/2002 a Judecătoriei Novaci cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin rezoluţia din 6 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 416/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, constatându-se că nu se poate reţine în sarcina acestora săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
Împotriva acestei rezoluţii persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind însă respinsă prin rezoluţia din 8 ianuarie 2005.
Procurorul general a reţinut că hotărârea civilă în care petiţionarul a avut calitatea procesuală de reclamant, a fost pronunţată de instanţă cu respectarea dispoziţiilor legale.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul C.I. a formulat plângere la instanţă susţinând că în cauză au fost săvârşite fapte penale întrucât B.D. nu a avut calitate procesuală activă în cauză şi deci nu avea dreptul să declare recurs împotriva sentinţei civile nr. 833/2002.
S-a susţinut, de asemenea, că recursul a fost tardiv formulat şi că singura cale procesuală la dispoziţia numitului B.D. era aceea a cererii de intervenţie pe timpul judecării în fond a procesului.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea este neîntemeiată.
În procesul civil ce a avut ca obiect plângerea formulată împotriva hotărârii a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sus-numitul B.D. nu a fost citat însă aceasta constituie o eroare a instanţei de fond, atâta timp cât s-a pus în discuţie şi s-a anulat un act administrativ de constituire a unui drept de proprietate asupra unui teren, tocmai în favoarea lui B.D.
Ca atare intimatele constatând aplicarea greşită a legii au casat hotărârea pentru motive de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând recursul declarat de petiţionar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pe baza probelor administrate de parchet, constatând că nu sunt temeiuri de admitere a plângerii formulate de petiţionar, intimaţii îndeplinindu-şi în mod corect atribuţiile de serviciu.
Din actele premergătoare dispuse în cauză rezultă că prin sentinţa civilă nr. 833 din 6 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Novaci, s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamantul C.I., constatându-se nulitatea hotărârii nr. 2929 din 14 mai 2001 a Comisiei Judeţene Gorj de aplicarea Legii nr. 18/2001, prin acest act administrativ reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 8.500 mp. teren situat în punctul „Pădurea statului" în favoarea numitului B.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.D. invocând faptul că nu a fost citat în proces, deşi era detentorul terenului în litigiu.
Constatându-se nelegalitatea hotărârii, prin Decizia civilă nr. 481 din 27 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat şi s-a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin pronunţarea acestei decizii nu se poate susţine că intimatele au săvârşit o faptă penală. Hotărârea este rezultatul analizei tuturor probelor administrate în cadrul procesului civil, a interpretării şi aplicării normelor de procedură civilă în raport de speţa dedusă judecăţii.
În cadrul rejudecării părţile au posibilitatea să propună probe să-şi exercite dreptul la apărare şi să uzeze de căile de atac permise de lege.
Drept urmare, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nesupusă nici uneia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul petiţionarului C.I. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3224/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 3242/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
