ICCJ. Decizia nr. 3239/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3239/2005
Dosar nr. 587/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă,
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 1100 din 9 septembrie 2004, condamnă pe inculpaţii:
1. T.M. la:
a) 12 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
b) 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
c) 4 ani de închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., cele trei pedepse sunt contopite în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 12 ani de închisoare şi 3 aniinterzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 29 octombrie 2003;
2) I.C. la:
a) 12 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
b) 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse sunt contopite, urmând ca inculpatul să execute 12 ani de închisoare şi 3 aniinterzicerea unor drepturi.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 20 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că:
a) în cursul anului 2003, în mod repetat, inculpatul T.M. a deţinut, oferit şi vândut heroină şi a pus la dispoziţie locuinţa, în vederea consumului de droguri;
b) în cursul aceluiaşi an, în mod repetat, inculpatul I.C. a deţinut, oferit şi vândut heroină şi a consumat, la rândul său, un asemenea drog.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii declară apel.
Parchetul susţine că instanţa a omis să aplice inculpatului T.M. dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 116 C. pen.
La rândul lor, inculpaţii susţin că ar trebui să beneficieze de o reducere a pedepselor, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 976 din 16 decembrie 2004, admite apelurile parchetului şi inculpatului T.M. şi desfiinţează în parte hotărârea, în sensul că reduce, de la 12 ani, la 6 ani de închisoare, pedeapsa aplicată acestui inculpat, căruia, în baza art. 116 C. pen., îi interzice dreptul de a se afla în Bucureşti, timp de 3 ani.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei sunt menţinute.
Prin aceeaşi decizie, instanţa respinge, ca nefondat, apelul inculpatului I.C., pe care îl obligă la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Inculpaţilor li se deduce, în continuare, detenţia preventivă.
Instanţa motivează, în esenţă, că inculpatul T.M., domiciliat în Hunedoara, a denunţat alţi traficanţi de droguri, care au fost trimişi în judecată, încât îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi trebuie să i se reducă pedeapsa.
Instanţa mai reţine că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.C., tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi că lui nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpaţii declară recurs, cerând, din nou, reducerea pedepselor.
Recursul inculpatului I.C. este întemeiat, deoarece, aşa cum şi procurorul reţine, în considerentele actului de trimitere în judecată a făptuitorului, acesta a fost sincer, stăruind pentru a se lămuri toate aspectele princiunii.
De asemenea, instanţa de recurs reţine că inculpatul I.C. are nivel redus de pregătire şcolară şi că, la rândul său, este consumator şi dependent de droguri.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului I.C. va fi redozată, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.
Recursul inculpatului T.M. este nefondat, în ceea ce îl priveşte, instanţa de apel reţinând corect situaţia de fapt, încadrând-o corespunzător şi dozând just pedeapsa aplicată, prin reducerea acesteia. Nu sunt temeiuri ca această pedeapsă să fie, din nou, redusă.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului T.M. va fi respins, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 976 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa penală nr. 1100 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.C.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi reduce pedepsele aplicate inculpatului I.C. după cum urmează:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în condiţiile art. 76 lit. a) C. pen., de la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în condiţiile art. 76 lit. d) C. pen., de la 3 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul I.C. să execute 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepse durata detenţiei preventive de la 20 octombrie 2003 la zi, pentru inculpatul I.C. şi de la 29 octombrie 2003 la zi, pentru inculpatul T.M.
Obligă pe inculpatul T.M. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3266/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
