ICCJ. Decizia nr. 3238/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penala nr. 134/ P din 9 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5295/P/2003, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților G.G. și P.P.I. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnații inculpații G.G. și P.P.I. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de câte 3 ani închisoare.
în baza art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe fiecare inculpat la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 5 ani, prevăzut de art. 862C. pen. și în baza art. 864C. pen., a atras atenția fiecărui inculpat.
în baza art. 863alin. (1) lit. a) - d) C. pen., au fost obligați inculpații să se prezinte regulat la termenele stabilite de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere impuse.
în baza art. 25 din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpați, în favoarea statului a sumei de 307.000.000 lei.
Au fost obligați inculpații la plata sumei de 72.452.600 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile D.G.F.P. Bihor, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
în baza art. 445 C. proc. pen., a declarat false facturile fiscale seria BHCA nr. 7054903, BHCA nr. 7054904, BHCA nr. 7054905, BHCA nr. 7054906, BHCA nr. 7054907, BHCA nr. 7054908, BHCA nr. 7054910,seria PHACA nr. 7525803, seria PHACA nr. 7525804 și chitanțele seria PHALB nr. 6533254-6533260, în număr de șapte și chitanțele seria PHALB nr. 6533136-6533138, în număr de trei, chitanțele seria PHALB nr. 6533114-6533115, în număr de două, precum și chitanțele eliberate de aparatul EPOS, aflate la dosarul de urmărire penală, urmând a fi anulate în totalitate.
Au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 15.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
în data de 4 mai 2000, între SC T.G.C.I. SRL a cărui administratori erau inculpații G.G. și P.P.I. și B.A. SA, sucursala Bihor s-a încheiat un contract având ca obiect acceptarea cărților de plată VISA în care scop s-a montat la data de 9 mai 2000, pe baza unui proces-verbal, aparatul EPOS nr. 26 la imobilul situat în Oradea str. Al. Lazăr, aparținând tatălui inculpatului P.P.I.
în acest sens, inculpații au fost înștiințați cu privire la procedura de acceptare a cardurilor de plată, care prevede obligația deținătorul aparatului EPOS de a nu accepta cărți de plată care nu au semnătura posesorului aplicată pe verso-ul acestora sau dacă specimenul de semnătură de pe verso-ul cărții de plată nu corespunde cu cea de pe actul de identitate, așa cum rezultă din declarațiile martorelor M.M.J. și M.C.C.
Contrar acestor obligații, inculpații în perioada 9 mai - 15 mai 2000, au accesat 5 carduri contrafăcute retrăgând numerar din conturile bancare aparținând unor cetățeni străini, determinând totodată B.A., sucursala Bihor să efectueze plăți în sumă totală de 307.000.000 lei, așa cum rezulta din nota de constatare nr. 86205 din 19 februarie 2002 a Gărzii Financiare Bihor.
Totodată, conform clauzelor contractuale, inculpații aveau obligația să prezinte B.A., sucursala Bihor actele justificative de achiziționare a bunurilor care au făcut obiectul vânzării prin carduri electronice, obligații pe care inculpații nu le-au respectat.
O altă obligație a inculpaților era aceea de a trece toate bunurile cumpărate de la un client cu un card pe o singură chitanță, obligație care, de asemenea, nu a fost respectată, ei accesând cardurile în perioada amintită mai sus, în aceeași zi, la intervale de 1 - 2 minute.
Această activitate a inculpaților a fost sesizată iar prin cererea Societății E.V. cu sediul în Bruxelles s-a solicitat în mod expres B.A., sucursala Bihor să se suspende activitatea aparatului EPOS nr. 26, montat la SC T.G.C.I. SRL Oradea, întrucât au existat unele sesizări din partea unor unități bancare din Europa și S.U.A. privind efectuarea de operațiuni frauduloase. Este și cazul accesării unui card al cărui titular era în realitate G.K.J., pe numele unei alte persoane P.E. Acest card a fost accesat în două rânduri la societatea administrată de inculpați pentru suma totală de 30.000.000 lei.
în mod similar s-a procedat și cu un alt card aparținând numitului T.R., accesat la data de 12 mai 2000, de 6 ori, pentru suma totală de 98.000.000 lei.
De asemenea, la data de 9 mai 2000, au fost accesate la același aparat un număr de 3 carduri pentru suma totală de 115.000.000 lei.
Din înscrisurile ridicate de organele judiciare a rezultat că persoana cu numele de P.E. nu a fost identificată cu prilejul întocmirii facturii fiscale nr. 7054905 din 9 mai 2000, deși a fost evidențiată operațiunea comercială în contabilitate, iar factura fiscală nr. 7054907, încheiată la 12 mai 2000, pentru suma de 98.000.000 lei când a fost accesat cardul aparținând numitului T.R. a fost evidențiată în contabilitate pe alt nume, respectiv D.G.
Ca atare, inculpații au folosit în mod fraudulos carduri contrafăcute prezentând ca adevărată împrejurarea că acestea au fost accesate de către titularul lor, proceduri prin care B.A., sucursala Bihor, care a acceptat spre plată, prin numerar, toate operațiunile financiare efectuate de către cei doi a fost înșelată cu suma de 307.000.000 lei.
Totodată este dovedit faptul că, ulterior inculpații în vederea evidențierii în contabilitate a sumelor de bani ridicate de la Banca Agricolă, sucursala Bihor, au înregistrat documente financiar contabile care atestă activități nereale de achiziționare de obiecte de artizanat și combustibil de la SC G.K. SRL Ploiești, firmă care s-a constatat a nu fi înregistrată, iar ștampila aplicată pe documente contrafăcută, lucru dovedit și de organul de control financiar care, prin procesul verbal nr. 70725 din 18 februarie 2003, a constatat că facturile fiscale cu seria PHACA nr. 7525803-204 și 07 aparținând SC C. SRL Măgureni și nicidecum SC G.K. SRL Ploiești.
Evidențierea în contabilitatea SC T.G.C.I. SRL Oradea a activității comerciale cu SC G.K. SRL Ploiești a fost efectuată în mod fictiv pentru a justifica ridicarea sumei de 307.000.000 lei de la B.A.
Prin controlul D.C.F. Bihor (actul nr. 70725 din 18 februarie 2003) s-a constatat că, în luna mai 2000, societatea administrată de inculpați a evidențiat în actele contabile trei facturi de aprovizionare mărfuri în valoare de 262.420.000 lei, având înscrisă la furnizor SC G.K. SRL Ploiești, facturi ce nu conțin informații privind expedierea mărfurilor, iar plata s-a efectuat exclusiv în numerar. Marfa înregistrată în facturile fiscale a fost vândută unor persoane fizice străine fără a se completa datele privind expediția și elementele de identificare a cumpărătorilor. S-a mai constatat că, deși societatea administrată de inculpați a dedus TVA în sumă de 42.043.200 lei, așa cum rezultă din facturile la care au făcut referire, inculpații nu au respectat prevederile pct. 10.6 lit. g) din H.G. nr. 401/2001 privind solicitarea unei copii din partea furnizorului SC G.K.C.S. SRL Ploiești a documentului din care rezultă că este sau nu plătitor de TVA.
Ca atare, activitatea se achiziționare de obiecte artizanale și combustibil nu a avut loc. De altfel, inculpații declară că nu-și mai amintesc numele și calitatea persoanei de la care au cumpărat obiectele artizanale și combustibilul și nici numele persoanei care a accesat cardurile, ceea ce dovedește că în realitate activitatea de cumpărare și vânzare pe carduri a bunurilor evidențiate în contabilitate de către SC T.G. SRL nu s-a desfășurat. Martorii S.I. și C.E., administratori la SC G.K.C.S. SRL și SC C.S. SRL au confirmat împrejurarea că nu au încheiat afaceri cu societatea administrată de cei doi inculpați.
Un alt element care îi acuză pe inculpați și care dovedește activitatea nereală a celor doi este acela al indicării ca parteneri de afaceri a unor persoane cu prenume de T. sau G., fără a prezenta alte elemente de identificare ale acestora, în condițiile în care presupusa activitate de achiziționare de obiecte artizanale și combustibil s-a desfășurat pe o durată de cca. o lună de zile.
Prima instanță a considerat că sustrăgându-se de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat inculpații au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, iar punând în circulație, în mod repetat, cinci carduri contrafăcute, prin accesarea la aparatul EPOS nr. 26, aparținând B.A., sucursala Bihor și ridicând suma de 307.000.000 lei de la B.A., au săvârșit infracțiunile de falsificare de monede sau alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., și de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, inculpații au deținut și folosit banii care prin înșelăciune au reușit să-i sustragă de la B.A.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații, care au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și achitarea lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., considerându-se nevinovați pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor, probatoriul administrat infirmând participarea la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Constatând că hotărârea atacată e legală și temeinică, instanța de apel a apreciat că probele administrate relevă vinovăția ambilor inculpați pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, astfel că prin decizia penală nr. 174/ A din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.P.I. și G.G.
împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs, pe care, în termen legal, l-au înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Considerând probatoriul administrat în cauză insuficient, invocând drept temei juridic prevederile art. 3859pct. 17 C. proc. pen., inculpații solicită admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen.
Recursurile sunt întemeiate.
Instanțele, de fond și de apel, au reținut în mod corect situația de fapt cu care au fost sesizate prin rechizitoriul parchetului.
Este cert stabilit că, urmare a contractului încheiat între firma la care administratori erau cei doi inculpați și B.A., sucursala Bihor, aceștia, într-o perioadă scurtă, 9 - 15 mai 2000, au accesat 5 carduri contrafăcute la aparatul EPOS nr. 26, însușindu-și astfel suma totală de 307.000.000 lei.
în vederea evidențierii în contabilitate a sumelor de bani obținute fraudulos, inculpații au înregistrat documente financiar-contabile care atestă activități nereale, inclusiv prin aplicarea unei ștampile contrafăcute (SC G.K.P.). Toate activitățile de achiziționare de obiecte artizanale și combustibil s-au dovedit a fi fictive, așa cum, rezultă din materialul probator administrat în cauză, având doar scopul de a justifica ridicarea frauduloasă a sumelor de bani prin accesarea aparatului EPOS și folosirea cardurilor contrafăcute.
Situația de fapt reținută de instanțele de judecată a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- proces-verbal al D.G.F.P. Bihor
- declarații martori M.M.J., M.C., S.I., H.E., C.V.
file originale emise de SC G.K.C.S. SRL Ploiești
adresele B.A., sucursala Bihor
contract de prestări servicii bancare
înscrisuri bancare a operațiunilor pe carduri
chitanțele eliberate de aparatul EPOS
înscrisuri bancare E.I. și R.B.G.
adresa B.P.
adresa nr. 606851 din 1 aprilie 2003 I.P.J. Oradea
adresa nr. 305079 din 6 decembrie 2002 a Ministerului de Interne - D.E.I.P. București
declarații inculpați
Dacă situația de fapt cu care a fost sesizată instanța de fond a fost însușită corect de acestea și menținută în apel, reținerea a două infracțiuni de spălare de bani în formă continuată și, respectiv de evaziune fiscală nu este justificată.
Paguba de 307 milioane lei cauzată B.A.R., sucursala Bihor s-a produs printr-o activitate delictuală de accesare cu carduri contrafăcute a aparatului EPOS 26 și a fost justificată, apoi prin întocmirea de acte financiar contabile fictive.
Infracțiunea care s-a produs este aceea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cei doi inculpați au folosit carduri contrafăcute cu care au accesat aparatul EPOS însușindu-și suma de 307.000.000 lei.
Doctrina este unitară în a recunoaște că ascunderea provenienței ilicite a produsului financiar provenit dintr-o infracțiune implică trei faze independente:
plasarea, plasamentul cantității de bani ca atare
stratificarea, separarea banilor proveniți din activitatea criminală de originea lor, prin intermediul unor activități financiare
integrarea, găsirea unei explicații plauzibile pentru banii iliciți sau procesul de onorabilizare a lor.
Fiecare etapă reprezintă în sine un mic mecanism, un segment al complexului proces de spălare a banilor.
în cazul de față, după obținerea banilor, inculpații au înregistrat fictiv operațiuni de achiziționare de produse, activitate care este însă tot o componentă a faptei de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
Nu se poate reține ca infracțiune nici evaziunea fiscală, constând în sustragerea inculpaților de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat aferente sumei de 307.000.000 lei și a deducerii TVA în sumă de 42.043.300 lei.
Este evident că suma de bază (307 milioane lei) la care se raportează existența unor obligații datorate bugetului are sorginte infracțională. Având o asemenea proveniență persoana care a comis infracțiunea nu poate fi obligată să achite taxe și împrejurări noi să plătească TVA bugetului de stat, tocmai pentru că o sumă obținută ilegal nu poate da naștere unor obligații legale.
Pentru aceste considerente, inculpații urmează să fie achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de spălare de bani și în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Celelalte infracțiuni reținute prevăzute de art. 282 alin. (1) și (2) și art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și-au găsit corespondent deplin în ansamblul probator al cauzei așa cum s-a demonstrat anterior, iar pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și în concordanță cu scopul coercitiv-educativ, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe aceeași inculpați pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate fiecărui inculpat, pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) și (2) și art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în final, inculpații P.P.I. și G.G. având de executat câte 3 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Schimbă temeiul măsurii confiscării speciale prin înlăturarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 656/2002.
înlătură obligarea inculpaților de la plata sumei de 72.452.600 lei către D.G.F.P. Oradea.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea ambilor inculpați, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3274/2005. Penal → |
|---|
