ICCJ. Decizia nr. 3274/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 733 din 23 noiembrie 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I., zis "G." la un an și 2 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată P.M., prin reprezentant legal P.M., nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 23.000 lei pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
în ziua de 17 februarie 2004, în jurul orelor 12,00, partea vătămată, elev în clasa VII mergea spre școală, dar pe drum a fost acostată de inculpat, care i-a cerut bani cu împrumut pentru a se deplasa în Constanța.
Partea vătămată i-a răspuns că nu are bani, iar inculpatul l-a amenințat pe minor, în sensul că, îl controlează și dacă găsește bani la el îi va lua pe toți.
Inculpatul a înjurat și amenințat cu bătaia pe partea vătămată, după care i-a introdus mâna în buzunarul stâng al gecii de unde i-a sustras 23.000 lei, După comiterea faptei inculpatul a intrat în sala de internet, iar minorul după terminarea cursurilor i-a relatat tatălui său cele întâmplate.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a cerut achitarea, pe considerentul că suma a fost luată minorului cu împrumut.
Prin decizia penală nr. 282 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu motivarea că partea vătămată a fost deposedată prin violență și amenințare de suma de bani, așa încât, soluția de condamnare pentru tâlhărie este corectă.
în termen legal, inculpatul a atacat cu recurs hotărârile, de mai sus, susținând prin motive scrise, în esență următoarele:
- greșita citare a inculpatului în fața instanței de apel, prin aceia că nu a fost menționată corect adresa, nefiind indicat numărul, în aceste condiții, inculpatul nu a fost prezent la judecata din apel și nu și-a putut face apărările și probele necesare;
- greșita soluție de condamnare a inculpatului pentru tâlhărie, atâta timp cât, susținerile inculpatului, privind suma împrumutată de la partea vătămată, au fost confirmate de cei doi martori audiați.
Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 21 C. proc. pen., constatându-se însă, că sunt nefondate.
Recurentul inculpat a fost citat corect în fața instanței de apel la cele două adrese cunoscute, respectiv, în Bacău, str. Gh. Donici și în Basarabi, str. Credinței, jud. Constanța.
în acest mod, recurentul inculpat a fost citat în toate fazele procesuale, când s-a și prezentat, așa încât, și în fața instanței de apel procedura de citare a fost corect îndeplinită în raport de adresele indicate de acesta și menționate atât în dispozitivul rechizitoriului cât și în cel al hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Tot nefondată este și critica vizând greșita condamnare a inculpatului pentru tâlhărie.
Soluția de condamnare pronunțată în cauză nu este rezultatul unei erori grave de fapt, așa cum pretinde inculpatul, ci o consecință a conținutului materialului probator administrat.
Partea vătămată a relatat împrejurările în care, prin violență și amenințare inculpatul a deposedat-o de suma sustrasă.
Inculpatul cu ocazia primei declarații, în prezența apărătorului din oficiu, a recunoscut fapta reclamată, indicând aceleași împrejurări relatate de partea vătămată.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, susținând că suma a fost împrumutată de la partea vătămată.
Pe lângă faptul că apărarea este de circumstanță, este de observat că, partea vătămată nu putea să împrumute inculpatului această sumă, deoarece nu-l cunoștea, fiind identificat de aceasta în momentul în care i s-a prezentat, la urmărire penală, un album foto conținând mai multe fotografii ale unor persoane de etnie rromă.
Pe de altă parte, în privința probelor, în apărare, invocate, este de subliniat că martorii audiați, nu au cunoscut nemijlocit împrejurarea că inculpatul a împrumutat bani de la partea vătămată, ci din relatările ulterioare ale acestuia.
Ori, este fără echivoc stabilit că, inculpatul a deposedat prin violență și amenințate de o sumă de bani pe partea vătămată, ceea ce în drept, întrunește conținutul și elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie pentru care în mod corect a fost condamnat.
Așa fiind, criticile formulate sunt nefondate și conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3256/2005. Penal → |
|---|
