ICCJ. Decizia nr. 3289/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3289/2005
Dosar nr. 3093/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 4833/2005 s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.F.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003) în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceiaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată instanţa de apel constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitor la cazurile de excepţie prin care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării preventive a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 2 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă în temeiul condamnării inculpatului G.V.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pronunţată de Tribunalul Timiş penală prin sentinţa penală nr. 265/ PI din 16 martie 2005.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge ca nefondate, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.F. împotriva încheierii din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 4833/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 328/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 330/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
