ICCJ. Decizia nr. 330/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 330/2005
Dosar nr. 7128/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul T.T. la trei ani şi şase luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat detenţia începând cu data de 19 mai 2004 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ziua de 18 mai 2004, inculpatul T.T., împreună cu R.M., concubina acestuia R.O. şi o cumnată a acestora au lucrat la sapă la familia B.V. în vârstă de 79 ani şi B.M. în vârstă de 75 ani din comuna Someş Odorhei, judeţul Sălaj. În timpul zilei inculpatul şi ceilalţi zilieri au fost serviţi cu mâncare şi băutură, iar după ce au terminat lucrul au primit câte 150.000 lei.
Cu această ocazie inculpatul a aflat că părţile vătămate, soţii B., aveau bani deoarece primiseră pensiile.
Tribunalul a mai constatat că în aceeaşi zi, inculpatul a cheltuit banii pe băutură, iar în jurul orei 23,30, a trecut prin faţa locuinţei familiei B. şi a luat hotărârea să le sustragă banii. În baza acestei rezoluţii T.T. a pătruns în curtea părţilor vătămate şi a forţat uşa de la intrarea în casă. B.V. a auzit zgomot, a aprins lumina şi în momentul în care s-a apropiat a fost lovit cu uşa de inculpat şi a căzut pe duşumea.
Inculpatul, motivează prima instanţă a pătruns în casă, a găsit-o pe B.M. în pat, i-a cerut să-i dea banii şi în urma refuzului a lovit-o în piept, după care într-o pungă agăţată în uşa de la cămară a găsit suma de 2.700.000 lei pe care şi-a însuşit-o.
În momentul în care inculpatul intenţiona să plece, cele două victime au început să strige motive pentru care acesta l-a târât pe B.V. în cămară lovindu-l peste faţă şi cerându-i să tacă. În continuare, făptuitorul a luat un cuţit de pe masă şi a lovit-o cu mânerul din metal al acestuia, pe partea vătămată B.M., peste cap, a spart becul din antreul locuinţei şi a plecat în oraşul Jibou unde a fost depistat de organele de poliţie.
Partea vătămată B.V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, iar B.M. leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, având fracturat şi sternul astfel cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legală.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 322 din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Hotărârea sus menţionată a fost recurată de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie într-o singură infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi aplicarea unei pedepse mai blânde.
Recursul declarat de inculpat este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, în sensul că la data de 18 mai 2004, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţilor vătămate şi prin violenţă le-a sustras suma de 2.700.000 lei şi un cuţit, dar încadrarea juridică este greşită.
Dacă tâlhăria a fost săvârşită într-o locuinţă sau dependinţă ale acesteia, unde făptuitorul pătrunde fără drept, infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în conţinutul infracţiunii de tâlhărie, deoarece fiind la rândul său o infracţiune complexă tâlhăria absoarbe infracţiunile componente, adică furtul şi violenţa, ori ameninţarea, iar furtul comis în condiţiile art. 209 lit. i) C. pen., reprezintă o unitate legală absorbind violarea de domiciliu şi atunci când face parte din structura infracţiunii de tâlhărie, trebuind luat în considerare în forma sa complexă.
În consecinţă urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis conform art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., să fie casate hotărârile anterioare numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi în baza art. 334 C. proc. pen., să se schimbe încadrarea juridică din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În ceea ce priveşte pedeapsa urmează să se aibă în vedere pericolul social al faptei săvârşite cât şi de persoana făptuitorului.
Leziunile traumatice produse prin lovire evidenţiază nu numai cruzimea cu care a acţionat inculpatul ci şi durata în timp a violenţelor.
Mai mult violenţele au fost îndreptate împotriva unor persoane pentru care inculpatul a lucrat, l-au plătit, i-au oferit hrană şi băutură şi datorită vârstei înaintate nu au avut posibilitatea de a se apăra în momentul comiterii faptei.
Referitor la profilul moral al inculpatului din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist, nu era încadrat în muncă şi lucrează ca zilier.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi inculpatului vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Urmează ca celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate să fie menţinute şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), să se compute arestarea preventivă a recurentului începând cu data de 19 mai 2004 la zi.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 322 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 125 din 6 octombrie 2004 a Tribunalului Sălaj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul T.T. la 12 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 mai 2004 la 17 ianuarie 2005.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3289/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 332/2005. Penal → |
|---|
