ICCJ. Decizia nr. 332/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 332/2005
Dosar nr. 5912/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 529 din 6 iulie 2004, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul S.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 8 ianuarie 2004 şi până la zi.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 5.000.000 lei de la inculpat în favoarea statului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului a lamei de bisturiu chirurgical folosită la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că inculpatul S.P. este domiciliat în localitatea Lunca Bradului, jud. Mureş, de unde în urmă cu aproximativ un an de zile, a venit în municipiul Cluj-Napoca, unde, fără a avea o locuinţă şi un loc de muncă, locuieşte şi doarme pe la prieteni şi prin cluburi Internet Cafe deschise non-stop.
După ce a petrecut noaptea de Revelion 2003/2004 împreună cu nişte prieteni care locuiesc pe strada Horea, în dimineaţa de 1 ianuarie 2004, în jurul orelor 6,00, inculpatul s-a deplasat la barul N. deschis non-stop, de pe strada Victor Babeş, fiind singurul consumator din bar la ora respectivă. La puţin timp după aceea au mai intrat în bar martorul S.B.C. însoţit de doi prieteni A. şi H., iar după aceea au mai venit şi partea vătămată B.C.M., împreună cu martorii S.C.L. şi I.G.D., aşezându-se cu toţii, la aceeaşi masă cu inculpatul, pe care nu l-au cunoscut anterior şi consumând împreună băuturi alcoolice. Cu această ocazie, inculpatul S.P. s-a recomandat în faţa celor prezenţi că se numeşte C.M., aceasta fiind porecla sub care este cunoscut în municipiul Cluj-Napoca.
O parte din consumaţie a fost achitată de către partea vătămată B.C.M., ocazie cu care inculpatul a văzut că aceasta are asupra sa o sumă mare de bani. În jurul orelor 9,00, cei doi prieteni ai martorului S.B.C., A. şi H. au plecat acasă, iar la puţin timp după aceea a plecat şi martorul I.G.D. În aceste împrejurări, inculpatul i-a invitat pe ceilalţi tineri rămaşi la masă să meargă împreună la o petrecere unde cunoştea nişte fete, pe Calea Baciului şi întrucât aceştia au acceptat, au urcat împreună într-un taxi, martorul S.C.L. pe scaunul din faţă, iar partea vătămată, inculpatul şi martorul S.B.C. pe bancheta din spate şi s-au deplasat la blocul de garsoniere de pe Calea Baciului.
Aici, au coborât toţi patru din maşină, inculpatul spunându-i taximetristului să îi aştepte şi s-au deplasat la uşa apartamentului II, unde inculpatul a bătut la uşă, fără să-i deschidă vreo persoană, lucru care l-a determinat pe martorul S.C.L. să bată mai tare în uşă, cu piciorul, împrejurare în care sistemul de siguranţă a uşii a cedat şi uşa s-a deschis. Inculpatul a intrat singur în garsonieră, a văzut că nu este nimeni acasă, după care a închis uşa şi a mers şi el la taximetru, unde îl aşteptau şi ceilalţi patru, urcând în maşină pe aceleaşi locuri.
Supărat pe martorul S.C.L. pentru că, deşi fără intenţie, a deschis uşa garsonierei, inculpatul i-a cerut martorului să coboare din maşină, iar după ce acesta a coborât i-a cerut taximetristului să conducă mai departe. Întrucât partea vătămată B.C.M. şi-a manifestat intenţia de a coborî şi el din maşină, inculpatul a scos din buzunar o lamă de bisturiu chirurgical, pe care a fixat-o sub gâtul părţii vătămate, în timp ce cu cealaltă mână a prins-o de ceafă pentru a o face să simtă înţepătura lamei şi i-a cerut acesteia să-i dea banii şi telefonul mobil. De frica inculpatului, nici martorul S.B.C. şi nici taximetristul nu au intervenit în nici un fel, iar partea vătămată a scos dintr-un buzunar un telefon mobil şi un portmoneu conţinând suma de aproximativ 5.000.000 lei, formate din bancnote a câte 50.000 lei şi le-a dat inculpatului. Inculpatul a luat banii pe care i-a pus în buzunar, şi i-a restituit părţii vătămate portmoneul, iar la solicitarea părţii vătămate de a-i restitui măcar cartela telefonului mobil, inculpatul i-a restituit şi cartela păstrând telefonul.
Între timp, autoturismul a trecut de localitatea Baciu, îndreptându-se spre municipiul Zalău, iar inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească şi i-a spus părţii vătămate să coboare din maşină. Partea vătămată a coborât, după care s-a întors pe jos în localitatea Baciu şi s-a deplasat la Postul de Poliţie Baciu, unde a reclamat cele întâmplate. În acest timp inculpatul, împreună cu martorul S.B.C., s-au întors cu taxiul în municipiul Cluj-Napoca şi au coborât la sensul giratoriu de pe B-dul N. Titulescu, iar după ce martorul a achitat contravaloarea drumului a plecat către casă, iar inculpatul a continuat să se plimbe pe străzi.
În cursul cercetărilor efectuate în cauză, la data de 2 ianuarie 2004, inculpatul a fost recunoscut din albumele judiciare prezentate la sediul Poliţiei municipiului Cluj Napoca, de către martorul S.C.L. şi identificat de către organele de poliţie, care au procedat la căutarea acestuia. La data de 7 ianuarie 2004, inculpatul a fost depistat de către organele de poliţie, ocazie cu care s-a găsit asupra acestuia lama de bisturiu chirurgical cu care acesta a ameninţat-o pe partea vătămată, iar la data de 8 ianuarie 2004 a fost recunoscut din grup de către partea vătămată şi martorii S.C.L. şi S.B.C.
Împotriva hotărârii pronunţate în cauză a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj precum şi inculpatul.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului S.P., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la o pedeapsă situată între limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune, înlăturându-se aplicarea circumstanţelor atenuante în favoarea sa, având în vedere faptul că inculpatul, deşi nu are antecedente penale în prezent, este cercetat într-un dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Cluj tot pentru o infracţiune de tâlhărie, şi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală la data de 9 iulie 2004, în dosarul nr. 690/2004, împrejurări ce denotă că inculpatul are înclinaţie pentru săvârşirea unor fapte cu caracter penal. De asemenea, gradul de pericol social al faptei comise nu este determinat numai de circumstanţele personale ale făptuitorului ci şi de pericolul concret al faptei care în speţa de faţă este evidenţiat de condiţiile în care a fost comisă fapta.
Prin apelul declarat inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi judecând cauza a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu menţiunea că fapta de tâlhărie nu există, neexistând probe certe de vinovăţie ale inculpatului.
Prin Decizia 285 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a desfiinţat în parte sentinţa sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante, care au fost înlăturate, majorându-se pedeapsa de la 3 ani la 5 ani închisoare. Totodată, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei sale condamnări iar, în subsidiar, faţă de individualizarea judiciară necorespunzătoare a pedepsei aplicate.
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat achitarea, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, nu sunt probe certe care să dovedească vinovăţia sa, inclusiv declaraţiile părţii vătămate cuprinzând inadvertenţe cu privire la numărul făptuitorilor, iar pe de altă parte, nu putea să sustragă suma de 5 milioane lei în bancnote de 50.000 lei, deoarece nu i-ai fi încăput în buzunar; în subsidiar, faţă de circumstanţele sale personale, solicită reducerea pedepsei pe care o consideră foarte aspră în raport de faptele pe care le-a săvârşit.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.
1. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că din actele şi lucrările dosarului reiese că inculpatul S.P. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, susţinerile acestuia, în sensul că nu a săvârşit fapta, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în principal cele ale martorilor S.C.L., S.B.C. şi I.G.D., care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate B.C.M., precum şi celelalte probe administrate, respectiv, recunoaşterea inculpatului din grup, precum şi găsirea asupra acestuia, la o dată ulterioară, a lamei de bisturiu descrisă de partea vătămată ca fiind obiectul cu care a fost ameninţată.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului.
2. Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanţa de apel nu este întemeiată, deoarece cuantumul stabilit răspunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din acelaşi cod. O reducere a pedepsei, stabilită, de altfel, în cuantumul minim prevăzut de lege, nu se justifică în raport de gravitatea sporită a faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, precum şi de împrejurarea că există indicii temeinice, în sensul că inculpatul a mai comis o altă infracţiune de violenţă, pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce denotă periculozitatea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 285 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 ianuarie 2004 la 17 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3324/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
